Trec pe strada . A venit vara , o altfel de vara – pe care nu o asteptam asa curind . Strada zornăie , intr-un fel nespecific civilizaţiei motorului cu explozie . Copii trec pe strada in ceea ce se vrea o paradă de 1 iunie . Poliţia a oprit circulaţia adulţilor pe bulevardul central , transformindu-l intr-un sotron fara inceput . Mă opresc preţ de citeva minute . Treaba e organizata , ca pe vremuri aproape . Trec in grupuri compacte uniformizati . Profesorii flancheaza pe margini . Nu poarta pancarde cu “Conducatorul iubit” de şoimii patriei şi pionierii cutezători - dar au un zimbet fracturat asemanator . Mişcarea nu e asa de rigidă , dar aceaşi in fond , incă nu am uitat mecanismele ei greoaie . Nu sunt veseli , şi cum ar fi altfel o gloată de puşti , strânşi cu oarece constrângere , intr-o strungă controlată de adulţi zeloşi dar nefericiti ? Sunt prea puţine râsete , şi mult mai multă incrâncenare decât ar fi cazul . Panouri cu gimnaziul cutare , cu grădiniţa cutare , unii in costume naţionale – cind naţiunea din care se hranesc , e una enormă , planetară – network society. Nu se scandează , şi asta crează mai degrabă o complicitate suspecta . Sunt marjorete cu fuste scurte care flutură alte stindarde roşii , ceva mai mici ca nişte bucheţele . Sunt câteva personaje de bâlci ori Disney , ce se vor amuzante , antrenante . Nu ştiu de ce nu(mi) sunt .E un “copy/paste” din altă lume , un “paste” de petarde şi goarne , intr-o lume tristă profund . Văd şi un car alegoric , intesat de copii in treningurile feluritelor cluburi sportive, locale – un viitor sănătos , al tinerei generaţii – la care vai , ce minunat se pricep toţi propagandiştii de la Goebbels incoace . Mutarea atenţiei unei societăţii a adulţilor mult prea bolnave catre o societate inca nenăscută a copiilor, dar vai , atât de previzibilă . Speranţa moare ultima – dar moare , nu-i aşa ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu