Foame

Ma scol din pat , sau mi se pare ca fac asta – nestiind daca l’am lasat sa doarma pe celalalt . Ma las minat de un singur gind - FOAMEA – si gindul ăsta e o conjunctie care leaga patul de frigider , doua piese de mobilier nelipsite din orice casa, in fapt doua stari. M’am trezit ca mi’e foame , sau m’o fi trezit insasi foamea din mine. Un Trebuie sa maninc , intern si greu – ca orice propunere care incep cu Trebuie .

Bah , deschid usa la frigider – si o turma de putori si putreziciuni ma calca’n picioare , mi se’ntoarce stomacul pe dos si sufletul pe faţa .Pute de dau in piuit, moartea puiului din caserola e evidenta , intrarea lui in descompunere lafel . Imi amintesc o formulare din Parfumul „si nu’i veni sa’si creada narilor...” .Ce relevanta are realitatea perceputa prin nari ? De cind nu i’am mai spus uneia „ce frumos miroşi fah !” ,eventual cu ochii inchisi sorbindu’i miresmele ?. "Pai nu i’am spus ca n’am fost atent "– gasesc o scuza pertinenta. „Sunt un tip vizual” intaresc ulterior. Subconstientul mi’o trage brusc „esti pe dracu”.”Bai imi e foame ...” imi zic incercind sa dau „avoidance” unui dialog cu sinele , in care pierd tot timpul .

Aceept realitatea ca mi’e foame , frigideru e gol , sau ce e inauntru pute . De la radio aflu ca e 6 dimineata si ca e marti si afara’s -12 grade , ceea ce ma face sa mormai ceva gen „iesi tu si cu ma’ta afara la shaurma ....„.

Am neşte pantaloni de dormit o minune , carouri alb cu mov , doua tente una saturată , alta ba – coton 100% moi şi prietenoşi . Băi şi pantalonii ăştea de pijama sunt Brand M&S , made in Sri Lanka (v’am prins la geografie) waist 84-88 si scrie cu rosu Keep Away from Fire&Flames .Va jur ca in dimineata asta nu ma simt pompier deloc , drept pentru care fac o sinapsa si ma indrept agale catre chiuveta (cu scopu declarat de a ma pisa).Pe drumul dintre frigider si chiuveta imi amintesc de ce am inceput paragraful asta cu pantalonii ... Bai , deci niste pantaloni de succes barbatesti trebuie sa aiba buzunare , cu cit mai multe cu atit mai bine ....E musai sa aiba cel putin doua in faţă , „de’a stinga si de’a dreapta Lui „ . Asta ca sa’ti viri mina pentru a’ti lua pulsul , pentru a constata ca este acolo , inca cu tine. Ce usurare sa bagi mina in buzunar si dincolo de austeritatea nimicniciei sa poti spune totusi „salut prietene” – iar cineva vesel si cald , avind acelasi puls cu tine , sa’ti raspunda sincron.

Acum daca esti in cazul meu , adică ti’e foame de behăi şi frigideru’ candeşte a hoit , baga mina in buzunar si provoca’ti rapid o „trezire la realitate” (ca sa nu spun academic : erectie) Asta va anula brusc foamea si alte citeva fiţe primare gen „i need a job”, in timp ce o voce interioara iti va spune „Suntem la treaba stapine , mincam mai incolo” . Dealtfel e o chestie care anuleaza mai multe „masturi” , printre altele si preaplinul vezicii cu pişu . De cite ori te afli in autobuz si incepi sa tremuri , de ai da corona Angliei pe un colac de veceu – baga o mina in buzunar , saluta’l pe jack (sau cum dracu il alinţi) si treaba e rezolvata .Undeva in ierarhia animalului care esti lucrurile sunt foarte bine puse in ordine – nu e loc de haos.

Cu alte cuvinte – de cite ori ai problema majora nu e musai sa o rezolvi – creaza una si mai abrupta , care prin importanta o va anula pe prima sau barem ia’ti o pereche de pantaloni cu buzunare’n fata .

Noua nise voua vise

Astazi am urmarit citeva demonstraţii ale unui cumatru insolit – pe care , daca as fi realist l'as numi client – adicatelea ala in a carui simbrie sunt momentan. Băi, de cind au venit niste strainoi prin 90 , toata lumea are muci in creier , este triumful pseudostiinţelor aplicate si al teoriilor de comunicare alias manipulare. Este o marea arta de a spune nimic despre toate . Zaniuboiz fac niste scheme abstracte cu markere colorate pe table albe, rastimp vehiculind fara noimă terminologie de management, geopolitica, inginerie genetica, fizica cuantica sau psihologia maselor pe intelesul tuturor - peste musacaua asta , cind a dat in clocot se mai toarna aroganta knowhow'lui in marketing si chestia este botezata enfatic Briefing Case . Bah p'aştea i'a căcat masa prin vaginu’ cunoasterii maro, asa ca inainte să scoată primu oracait aveau deja MBA . Adevarurile stau confortabil de aceasi parte ca si bistarii , platesti – ai dreptate - orice ar insemna asta .

Dupa 5 minute nu mai poti urmari acest discurs ipocrit in care subiectul e „NOI” - care poate sa insemne absolut orice : noi – romanii , noi - vertebratele, noi - heterosexualii, noi - marsupialii, noi - posesorii de carduri ori de verghete decapotabile sau oricare alte multimi haotice in care ne asociem pentru a deveni NOI . Pentru a organiza astfel de gramezi amorfe ai nevoie doar de elemente si criterii , tocmai m’a sunat cineva pe direct cica „n’ai nevoie de criterii „ . Cind un ghertoi d’asta spune Noi si esti de fata ,reiesind ca ai fost distribuit in film, beleste bine ochii si urechile caci esti semipreparat deja . Cel mai frecvent siretlic care apare in astfel de circumstante este „Noi vrem sa” adica hotie la dublu - in cazul asta fiind confiscata apriori atit participarea in ansamblu cit si vointa colectiva , oricare ar fi complementul direct. Am mai discutat cu rahati d’aştea intre 4 ochi – de fiecare data cind zicea „noi” , identificindu’se cu her majesty company – scanam rapid camera in cautarea celorlalti martori la complot . Cert e un lucru - erau 4 ochi , repartizati altfel decit firesc , cel putin un chior pe undeva . Cind nu esti in stare sa fiu EU , te poti furisa cu usurinta in spatele unui Noi colectiv si protector . Va spargem (noi) boturile cind va prindem !Aşa devine cutare problema , a nush carui gagiu din americi ,pus pe căpătuiala, „problema noastra”. Ca nu’i aşa , cum altfel te’ai putea trezi implicat in actiune daca nu ar fi „problema ta” ? Iata cum ii laşi sa se vîre sub cearsaf, fara a băga de seamă. Apoi intrebarea de 1000 de puncte - ”Cum o sa’l cheme pe copilu Nostru – dragule ?” – cade ca o ghilotina. Este doar o consecinta a tolerantei fata de aparent nevinovatul „Noi”. Aici imi amintesc de o vorba inţeleapta a raposatului Fram – „Am si pula am si cur/deci pot sa ma fut sin-gur” . Cit de implicat poti fi intr-o astfel de treabă ? Cindva aveam un dascal de mate – care intreba „Ionescu (eternu ionescu de servici la luat muie) – de ce nu ai facut problema 17 ?” (am ceva personal cu numarul asta) . Prapaditu’ in cauza dadea in diverse bilbieli ce se voiau argumente, de la vorbire nearticulata la body language – le stiti cu totii . Singurul raspuns plauzibil , singura scuza imparabila este : „Sire , problema 17 nu este problema mea „ Aceasta rostire savanta poate fi urmata de un emoticon adecvat.(sugerez tongue – e descumpanitor sau enervant intotdeauna)

Intr-o buna zi , care pentru unii nu va fi buna deloc – vor realiza ca „Noi” asta chiar exista , insă in cu totul si cu totul in alta forma . Niciodata nu este vorba de un Noi si Voi , ca multimi disjuncte cu varii criterii – sau de un Noi impotriva unor Ei . Asta pentru ca pur si simplu persoana a II’a si a III’a nu exista .(despre smecheria asta promit sa mai coclesc) . Suntem intr-adevar condamnati sau binecuvintati – intr-o singura oala . Cita vreme suntem in viaţă , aceasta oală fierbe entropic amestecind deopotriva bonomi si jigodii , regi si cersetori in simultaneitatea existenţei.Băi, sunt greu ! Daca dezvolti unpic imaginea, la acest nivel perceptiv, lucrurile sunt evidente – iadul este aici , nu tre’ sa te zbaţi prea tare pentru un bilet de intrare .Il ai din nastere , lafel ca presupusul baston de maresal din ranita soldatilor lui Bonaparte (Sa n’ai parte !) .Aici o sa ma distrez unpic iesindu’mi din personaj , imaginindu’ma valetul vreunui centaur, spunindu’i de dimineata la cafea : „Sunteti de cacat sire” ca si cind un om ar putea fi mai multi cacati simultan in diverse locuri. Vorbind asta pe limba lui Einstein – e posibil.

Noiembrie cu lumini de mai e o combinatie irezistibila, pentru orice bautor de fotograme – din a caror tagma selecta fara doar si poate fac parte. E genu’ ala straniu de toamna doar din date de calendar , ma astept sa gasesc cirese’n piata si fuste mini pe strada . Este ceva din tablourile stranii ale lui Magritte – in care planul pamintului este scaldat in lumini diurne , firesti , iar cerul are bezne cu luna , stele si tot fardul ispititor al noptii.

Sa revin la sedinta la care eram si precum v’am povestit o luasem pe alte cimpuri. Mi'a fost remarcata absenta in prezenta si am receptionat un "P. ma urmaresti ?!" - pilotul automat din mine a rapait un "Sigur !Scuze!" - sau in ordine inversa .A trebuit sa ma intorc cumva din toamna asta fara precedent , in sala unde mi se stabilea viitorul meu scurt si predictibil .

Sunt cite unii naivi, care’s in stare sa-si dea simbria p’o luna la o druida de Ferentari , sa le zica ce si cum – casa,amor, portofel , sanatate si alte nimicuri ce ar putea interesa comoditatea unui muritor .Iti trebuie doar putina atentie asupra momentului in care te afli, pentru a pricepe cum il confectionezi pe cel ce va sa vina .Bah astea nu’si croseteaza numai vietile lor , fac pulovere pentru toata lumea – ai priceput ? Mucles ca te cirpesc !! N’ai nici pregatirea nici vocatia sa pasesti de unul singur pe strada , tre’ sa te ghideze cineva .

Am revenit , la prietenu meu ,la blestemul meu , domnul de la tabla – pe care’l abandonasem acolo o eternitate sau o clipa (cuantic vorbind e aceasi chestie) . Mi s’au bulbucat ochii (emoticon – surprise) , bah desenul ala de pe tabla evoluase rau de tot . Incepuse cu un guguloi , un dreptunghi deformat ce continea 3 cerculete mai mici – facute cu albastru.Atunci ma pierduse , ca sa zic asa mistic „ma detasasem” . Dupa care facuse niste raze cu verde in sus la chestia asta (păr!?) . Flocii aştea aveau niste numere pe ei – nu ma intrebati semnificatia ca va sparg !! Acolo unde orice copil de gradinita ar fi pus soarele – scrisese INVESTITIE – cu majuscule .Are toate semnalmentele unei incriptari Francmasonice si gindul unei conspiratii mondiale ma’nfioara .Din chestia asta sarea cu dinamism o sageata piezise, la dreapta, pe care scria scalimb dar lizibil 40 de zile (si Ali Baba ?) – bag seama o fractura temporala . Cam scurta gestatia la prima vedere .Overal si foarte clar , era vorba evident de viitorul „nostru” – cum dracu altfel .Am tras concluzia ca are sa fie luminos si verde , cu posibile mincarimi ca orice eczema . In virfu sagetii asteia scria FAZA II – oh deci toata chestia era proiectata a la long, viitorul anterior , exista viata dincolo de moarte . Probabil ca era deja vorba de 2011 , asta daca nu cumva actiunea noastra era transcendenta apocalipsei din 2012 . M’am uitat invidios la colegii de suferinta care notasera cite ceva in agende .

La o astfel de intrunire , interdisciplinara – vin indivizi de varii profesii si competente , incubind toata orchestratia in care se desfasoara investitia .Asa ca inafara de mine, la acest ritual initiatic , mai erau inca vreo 6 guvizi la tigaie , dupa emoticoane pareau ceva intre hypnotized si big green (ala cu toti incisivii’n gura) .Dupa ce NI se explicase ce obiective AVEM , si care e schedule de urmat – tot acest marunt popor de executanti parea multumit , liniştit . A urmat un „Aveti intrebari ?” – lafel de colectiv s-a asternut o tacere ce s’a interpretat biunivoc „N’avem”. O secunda mi’a trecut aia rautacioasa prin cap „De ce au femeile picioare ?”, dar deja se spusese un „La revedere , ne vedem vinerea viitoare !”.

PS. In calatoria mea imaginara si labartata – m’am gindit unpic la tine (gindit e o formulare decenta) – mica mea blonda corporatista , din cind in cind anemica dar intotdeauna rapitoare .

PS.2 Promit sa ilustrez miine textu asta – cu un desen ticluit chiar de my bloody write hand . Maciuci mulgi – inloc de pupici dulci !

Nu ma uita

- Salut, ce faci mah ?
- Bah , nasol – ce pula mea sa fac ?
- De lucru - ceva ? A mai sunat ala ?
- Bah , am tot aşteptat – ştii cum e …Nimic”
- Da bai ştiu , şi la mine e lafel (compasiune ) . In morţii lor . Si Basecu ăsta , e acu’ la TV , tot un rinjet…ca nu mai suport… fura toti...
- Lasa-I in gitii măsi , furai şi tu dacă erai pe giagichi…Ce facem acum e chestia ?
- Ce pula mea sa facem , o sugem pe uscat…Io mai stau aşa vreo doua saptamini , daca nu apare nimic - ma car in emirate .
- De unde paucii mei să apară, daca ăla s-a dat la fund ? Ce pielea mea sa faci in emirate ? Stii ca acolo e nasol cu femeile si n’ai unde sa fugi dupa aia….
- Da băh ştiu - da’ aici nu se mai poate … acolo barem te fut in cur , da te plătesc pentru asta …
- Zici ?! Ai şi tu dreptate ….Oricum , curva ai fost de cind te ştiu , anunţă’mă şi pe mine cind pleci – să ţi’o ard unpic !
- Hai sictir . Da mah , o sa plec …si stii ce ?!! – Imi bag pula in voi , in toţi - cu Basescu al vostru si cu cine o mai sta in tărişoara asta … in baciu moldovean , c’are oi mai multe , si noroc din pulă , in Tociu si Palade launloc , in Brincusi bah , cu destu ala noduros ridicat la Cer…
- Auzi bah , ai zis Cer cu “C” mare ? Tot e bine …..nu e totul pierdut . Hai pa – şi ne vedem la o bere…
- Da băh …in Cer
- Habar n’am ce bere au in Cer , da Nelu are Ursus sigur....’ai pa !

Cind eram mic şi trebuia sa citesc nuş ce carţi – d’alea peste vacanţa de vadara – frunzaream in cautarea pasajelor cu dialoguri , care mi se pareau tot timpul mai concise . Tehnic vorbind umpli mai bine cu dialoguri , daca ar fi fraze normale , cu acelesi fonturi si acelasi continut ai umple juma de pagina . Multe scrieri sunt judecate si cantitativ . Cita mai e si razboi si pace , cit razboi si cita pace – ce greu atirna maculaturile, o carte mai subtire si cu dialoguri multe e clar mult mai prietenoasa .Ce mai tura vura dialogurile sunt spornice cind e vorba de scris – başca au viaţa – mai tragi cu urechea ce zic alţii , nu contează subiectul – e un fel de birfă . Si cită vreme se birfeşte despre tine , e bine – e singura dovada ca esti inca in viaţa , pe scenă .
***
Probabil ca ai sa intrebi cine vorbeste asa , si daca ai sa raspunzi rapid la “cine ?” – ai sa reiei “cu cine ?” . Nu e mare scofala , sa spunem ca e un dialog in sinea mea sau in pula mea . Eu şi sinele meu superior , Lolek si Bolek ,unul mai sictirit decit altul . Aceasi discuţie savant-intelectuală o pot duce cu oricare dintre amicii mei celebri – ratutiţi de aerul rarefiat al succesului .
Poti sa te scoli de dimineaţă (mă intreb la ce bun) , să te apuci de bărbierit fredonind ceva la modă. Ca tot veni vorba , ce mai e la modă – de fluierat prin baie cind dai din brici ? Daţi’mi si mie, va rog , un link , că repertoriul meu e obsolete . Trebuie să’ţi zici ca orice optimist incurabil :”Azi tre sa fac aia si dupa aia p’aialaltă , după – pauză lungă - trec pe la bancă să văd daca au intrat banii, că’mi trebuie să iau aia . Si diseara trec pe la aialaltă că I’a trecut ciclu’ “– zimbesti unpic lubric – sau aşa se uită la tine ala cu spuma de ras pe muian . Sigur ca nu eşti tu , tu eşti mult mai special, mai subtil cel puţin – si lumea e de cacat oricum, pentru ca nu pricepe asta . Este celălalt Gollum sau Smeagol. Cit de special eşti tu … cine pana mea se mai barbiereste aşa de metafizic ca tine? Dai cu maşina de chiuvetă, o scuturi vreau sa spun … si imprăştii fragmente minuscule de păr , lafel de negru – lafel de des . Ce sa mai …?! – esti in forma ,in putere nu „la” , incă in floarea virstei – ăla din oglinda rinjeste dinou – self confidence .Iti place cind iti spune asta.
Stringi garoul cu dreapta si dintii , cu capul aplecat spre stinga (stinga e partea ta buna) “Iti fac eu sau iti faci singur?” . “Imi fac singur !” – si ai ceva de erou si victimă de cabaret , Leonidas la Thermopile . Ti’o tot faci singur de 30 de ani, te citesc ca pe o carte deschisă. Aici se pare că ai inţeles – cuvintul cheie SINGUR cu “S” – mare . Asa se vine in viata , se’nfruntă destinul (pişa’m’aş pe el) si lafel de singur si in tăcere se spală putina , se părăseşte scena . Cind aia a aprins luminarea esti demult in stratosferă , pina să-i cadă prima lacrima – I’ai si umflat geaca lu Sf.Petru la barbut.”Va pup , va pup in gît !”

X_Driver

Bai , deci conduc si am tot ce’mi trebuie pentru asta , talent , pasiune si evident ceva recuzita. Mînuşi bejulii din piele de caprior , caciula cu clape din acelasi caprior ,fular alb a la Florin Piersic (Sr) (pe care-l las a fluture’n partea stinga) , jacheta de oţel si mai am nishte ochelari d’aia extrudati (cine stie - stie) , cu rame decupate si lentila opaca ca de sudura – adica doar tu ,intunericul deplin si 200 de cai putere nechezind apocaliptic in bezna tenebroasa. Tin 3 dejte la spate din 5 posibile – s’au facut pariurile .
Acu tre sa zic ca la aşa costumatie si fasoane nu pot sa am decit o Alfa Romeo 8C Spider – cum e visina purtreda – (detesc comparatia insa ador culoarea) – cum ar zice Brînzovenescu . Nu povestesc acum cit am dat pe ea sau cum am abulit respectivii gologani , ceva gen “vinzari anterioare” . In masina asta ti se scoala pula si asta inseamna multe .E lesne de priceput ca tot interiorul e tapiţat in piele de caprior . (na – si totusi cine pana mea beleste atiţi căpriori pentru visele mele ??!!),
Niciodata nu m’am priceput la masini , insa am dat din cap cu “intelegere disimulata” , ca sa nu zic compasiune – de cite ori vreun amic entuziasmat imi povestea de noua lui achizitie reala sau imaginara - motoare , cilindree , distributii si alte terminologii aberante – pe care numai un nebun sau indragostit le’ar memora . Bah deci are ABS,ASC,EBD,ESC,MMI,PAS,SMG – si alte acronime ale unor sintagme grele – PLM - , pe care e la moda sa le suieri printe dinti, rinjind malitios cu miinile in buzunar . Bah deci daca are – are , iubesc formularea. Demult zgurm prin mizeria verbului “a avea” , imi amintesc de la abecedar (zis ABC p’americaneste ce PLM) – “Ana are mere” bai si mai era una penibila Nina , (hagen – I gues) “Nina are SIDA” – (cine stie – stie).
A vorbi despre masini e o arta in sine care pina la urma nu are nici o legatura cu subiectul vorbirii . Nu ma pricep la masini insa cu toate astea – as putea vorbi despre ele ore in sir , prostindu-va la nesfirsit – ca despre niste femei adorabile dar pe care nu le’am avut niciodata – in schimb mi le’am inchipuit si posedat pe toate peroanele. Dealtfel zapind pe canalele romanesti sunt fo’ 3 emisiuni “de specialitate” pentru - car fuckings lovers (CFL ?!) . Vorbitorul urmareste o anumita topica , dincolo de jargon – banui ca toata aceasta orchestrare dibace de studio – e haladita ca unii sa baleasca imagindu’şi ca”le au”. Cum ar fi daca ar fi Pontiacu’ ala ? Tu mazertrucker , ai fi evident lafel …
Imi place sa conduc si sa iau strins virajele , sa’nvirt unpic pamintul cu mine , compunind scrijnete din octave superioare (na - pasajul asta n’ar trebui sa-l citeasca cele 2-3 femei importante din viata mea) . Bai deci te asezi pe fotoliu, pui centura de siguranta , (poti sa ai o gagica in dreapta cu punga de pop-corn de rigoare sau barem cu ceva decolteu) – baji cheia in singuru “soket” in care intra ,ambreaj-acceleratie - biir-vij-vij – birr (sau pir-pir dupa cilindree) si dai drumu la film pe parbriz(da masii) .Acu’ ai sa vezi pe ecran ,functie de asteptari – o tara amarita dar cu oameni fuduli – Desolance – (cine stie – stie) ori route 66 , cum i’am promis io la una – ca’i arat Arizona , daca’mi arata ceva in contrapartida – faza s’a supt .
Bah deci cum veneam de la Sibiu , pe Valea Oltului am vazut un popa pe dreapta. Si am vazut e putin spus as spune “mi s-a nalucit” - tranzitiv. Asta micu , Nastac are sa rinjeasca “ie un semn !” – ce pana mea , sigur ca ie – Triunghiular cu cruce’n mijloc – “Atentie popi”.In secunda aia am auzit o voce in minte – “ pick up motor trucker !!!” si ca prin minune am frinat in douaj’de metri de la o suta si … Acu’s in fata semineului cu cinzeci de coniac si ma’ntreb a cui era vocea nazarita … Stefan Iordache , Connect-R sau Sinele superior
Si popa traje portiera aburcindu’se directly pe locul rezervat mortului , rastimp zimbind chinezeste (adica multidirectional si fara motiv) . Apuc să trag repede telefonul si sticla de checsi (asa se scrie ?) – inainte sa dispară ireversibil sub sutana ca vapoarele’n triunghiul Bermudelor. Pornesc masina , inlauntru eu , popa si o tona de ginduri existentiale – afara Valea Oltului , Oltul insusi si peste toate Dumnezeu Tatal – really ?
Popa face o cruce de cum se urca , ceea ce ma’ncredinteza ca pot sa’I dau blană , caci suntem “in paza Lui” . In boxe am neşte amestecaturi diavolesti , depressive, gothic, metal rock d’astea– mixate cu multa ştiinţa ocultă de o vrajitoare , asa ca vreau sa dau mai incet. Aud ca prin vis un “las’o asa fiule” , ma uit uimit la popa , zimbeste chinezeste’n continuare dar are bitu’n el . Fac cruce cu limba , sunt in al treilea cer si in viteza a patra . Aud un “unde mergi fiule ?”…Chiar asa … Ca orice proclete am dreptul la 4 variante fara fifti – fifti :

A) In pula cu satelitu’ .
B) In voia Domnului .
C) Unde vrea muşchii mei
D) Dracu’ stie !!!

“Nah D – n’are cum sa fie ….”Ca sa ies din incurcatura , rid preventive chinezeste si dau afirmativ din cap de sus in jos sau de jos in sus . O bag p’aia a evreului elvetian , cintator din vioara…hai bre ala creţu …”depinde” zic “totul e relativ” , mi se pare ca aud un “in deed” , pe care’l cred de Infected Mushrooms. Am o sută , o sută de ce ? – aceeasi voce. Bah deci e dat in mă’sa . Prind si io bitu , intru in rezonanta cu popa si o vreme tac . Da stii bine tacerea aia – asurzitoare , in care le spui pe toate , in toate registrele urletelor – bah , ie clar io si popa suntem telepatici .Imi vine sa-l intreb in ce zodie e , dar nu vreau sa aud iar “berbec” , deşi …
Am o suta zece , pe stinga Oltu , in dreapta popa si’n eter un miros cunoscut , dulce si calduţ , ies din bit ca sa clarific chestia olfactiva . Prea cunoscut ca sa fie , nu se poate , io nu , sigur ca io nu , ma uit intrebator la popa – da din cap de sus in jos pe bit obvious “adica DA ?” – “DA fiule” . “Aha” zic , si e ceva din Sherlock Holmes , barem e sincer . Bai dar e tare , e foarte tare – de’mi dau lacrimile , bag stergatoarele . Popa zice “Ploua” – confirm , “e tare , foarte tare “. “E Insusi “ zice popa . Tac si conduc pios , totul este extrem de limpede si clar – in pizda masii…Imi iert 7 tone de pacate , mie si gresitilor mei . Depasesc un tir turcesc si soferu mustacios face un semn teologic cu unu dintre degete. Ma fac ca nu pricep binecuvintarea .
Ajungem , unde’i trebuia popii si opresc pe dreapta . “Cum te cheama fiule , ca sa te pomenesc ?” îi zic cu nume , prenume si CNP , mai completeaza citeva rubrici si ma pune să semnez , cica “e promotie” .Zic ca “nu multumesc” zice ca “da , sa fie primit” . Il privesc in ochi si’mi dau seama ca’s ingusti , chinezeşti de inguşti şi apuc să spun “nu mai e ca pe vremuri “ , confirma “da fiule totul e Made in China” .

Recover lirics din alta viata

4 frunze
(decembrie 2008)

patru frunze , le ţii ascunse - sub pleoapa ta vineţie .
cind bat la poartă , imi deschizi moartă - de rîs si parfum frantuzesc.
din lacrimi , in patimi - iţi creşte prea tare ,pre oblic , destul
- un mugur suspin .
îmi spui sa vin ,sa iau loc linga foc , sa ascult
cum macini nautul, gonindu-mi sarutul - in falduri de rochii de seară.
Atunci cu palma deschisa , o frunza promisa - de mijloc ma prinde şi-n paturi , inca intregi , ma intinde .
Mugind a cometa , ma trage discreta – spre nordul vintrelor tale ,limfatice poteci amare – batute de mine, de tata şi toţi pribegii insetaţi ai neamului meu barbatesc.
Cu gindul inchis, voalat-compromis imi leapad cochilia trupului tau.
Din ochiul tau vestic,desert autentic - atunci se prelinge o frunza de toamna tacuta si stearpa.
Fosnind ma-nveleşte, ma prinde in cleste - si ţese-nprejur , tainic contur de matase - cum viermii din China au stiinţa de-a coase .
Asa infasat , avut-dezmierdat – ma pui in camări , printre dulceturi , compoturi si tulburi serbeturi. (made by lucica dulamă)
Sub blăni de hermelina, facute sa ţina , danseaza salbatic fermenţii cei vii ai celor ce mor .
Si iarna polara , sclipind ireala , preface tomnatica frunza in plase subtiri de otel.
Camasa de zale , ce astfel mi-o dai , ma tine departe de săbii straine , de lanci sclipitoare ,tacute junghere mure .
Rastimp ai clipit , si nici n-am ghicit ,cum 4 frunze si 4 anotimpuri trecura haine,peste mine-peste tine .


Lasa-ma sa te las

Lasă-mă să te las – mută , cu gura cascata , golită de toate gemetele tale de plăcere.
Lasă-mă să te las – insetată , sorbindu-mi toata faptura mea lichidă şi spunind ca mai vrei ….
Lasă-mă să te las – pe o coperta de revistă de scandal , sa te rasfoiască toti netoţii , pizmuindu-mi norocul de a te avea.
Lasă-mă să te las – pe cel mai jegos peron , din cea mai nordica gară – incalzindu-te doar cu gindul intoarcerii mele .
Lasă-mă să te las – cu burta unflata , gata sa-mi torni 7 flacai cu caii lor cu tot.
Lasă-mă să te las – vaduva , caci m-ai intoarce din infernuri doar cu un suspin.
Lasă-mă să te las – aşa cum te ştiu , femeia care-mi vine cel mai bine si pe care , cum ştii , nu aş lasa-o pentru nimic in lume

Noi2 si o portocala

Sub titlul de lectii va voi impartasi citeva din discutiile avute cu mentorul meu spiritual in anii de inceput ai uceniciei mele . Textele nu reproduc cu acuratete desfasurarea lectiilor – intrucit la vremea respectiva nu am avut idea de a folosi reportofoane ori alte tehnici de inregistrare ori notare a desfasurarii demonstratiilor. Prezenta scriere este dor o rearanjare a amintirilor mele mai vechi , rememorate si redate celor ce vor considera ca ele constituie un exercitiu de scufundare in sine . Multumesc tuturor celeor care mi-au fost alaturi in acea perioada si care se vor regasi cu usurinta in text , iar pe cei ce nu se vor gasi ii asigur ca-I port in gind oricum .


Lectia 1 – “despre portocale”

- Azi am sa te invat o scamatorie cu portocale , zise Silvia asezindu’se turceste in fata mea . Intinse mina dreapta spre platou facind sa-I sune metalic bratarile multe ,cum am vazut eu pe Discovery un sarpe undeva in California.
Acum avea in fata o portocala , si clipind strengareste o facu sa se ridice incet, intii cam vreo doua palme , dupa care ,pocnind din degete, a oprit brusc ascensiunea .Cu aratatotul in sus, descrise un cerc iar portocala incepu sa se roteasca in jurul propriei axe , intoarse mina cu degetele unite si apoi desfacu palma – si portocala urca undeva la nivelul ochilor , oprindu-se brusc acolo . Abia atunci ochii ei si-au recapatat culoarea cu care eram obisnuit , acel verde difuz cu tente de galben .Am batut din palme ca de fiecare data cind imi chemam placerea sa mi se alature.
- Ce sunt portocalele , Silvia ? Ar trebui sa stiu asta inainte sa le maninc ?
- Pentru mine sunt o amintire straveche ,cred ca e primul meu craciun sau primul pe care mi’l amintesc . Unii dintre noi avem norocul sa intilnim obiecte considerate banale in momente considerate magice, si atunci esenta acestor lucruri este schimbata pentru totdeauna . Cu alte cuvinte magia cuprinde tot cadrul in care se petrece , este o stare globala de cunoastere si un moment de exceptie . Cum iti spuneam eu le’am intilnit cind eram copila , sub primul pom de iarna , impreuna cu alte nenumarate minuni – toate chemate special pentru acel moment unic. De aceea pot spune, ca odata cu portocalele am descoperit primele jucarii adevarate . Cit despre mincat , dragul meu, – cineva tot timpul iti va spune “ceva este delicios iar altceva este cih “, mai ales la virsta la care accepti – iar daca nu vei uita, automat vei crede acelasi lucru. Mincam portocale, pentru ca demult cineva a ales pentru noi sa mincam portocale , insa precum iti spuneam pentru mine – portocalele sunt obiectul initierii mele in magie .
- Sa inteleg de aici ca nu’s bune de mincat sau se folosesc si la altceva ?
- Of copile , de ce nu ne mai plac portocalele ? Ne saturam de ele si le lasam sa se strice in panere , pentru ca tot timpul uitam primul moment – singurul care dealtfel conteaza . Un prim raspuns ar fi cel ca stim ca sunt de mincare , cum sa le mincam si ce gust au – prin urmare pentru un adult o portocala nu mai reprezinta nici o surpriza , nu mai incumba nici o minune . Este doar o marfa cuantificabila in bani “care contine vitamina C “ , 4 la kil ori 5 lei kilu – si oricit de multa aritmetica poate fi brodata in felul asta. Am invatat ce inseamna portocalele pentru aceasta lume si nu exista nici un interes comercial pentru a le reinventa. Pe de alta parte, mincatul lor in sine este un automatism . Gindeste-te, cutitul face un cerc polar, dupa care – 4, hai 5 meridiane. Mina stinga menghina, mina dreapta instrument - rasuceste coaja , care e aruncata direct la gunoi . Nu mai exista nici o sensibilizare la acea explozie olfactiva nemaipomenita, care-ti inunda narile . Expresia “coaja de portocala” e folosita adesea in limbajul cosmetic si crede’ma nu e “de bine “deloc. Desi nu demult , bunicile noastre stiau sa faca lucruri minunate din cojile de portocale ,considerindu-le mirodenii – multe din prajiturile copilariei purtindu-le parfumul . Nu acordam atentia necesara multora din actiunile noastre cotidiene si asta nu face decit sa le excludem din viata noastra , sa nu le traim . Numai traind constient , atent , poate chiar lucid evenimentele al caror autor esti – le vei recupera , ti le vei aduce in propria viata . Si sigur o viata fara portocale e mai saraca .
- Deci poti sa-mi spui ce se mai face cu portocalele ?
- Utilitas, utilitas , utilitas …. Asta este unul dintre dusmanii de baza ai naturii - guvernate de om . Omul este celebru pentru ignoranta sa , deasemeni se grabeste sa solutioneze problemele – si atunci cind nu are raspunsuri juste - clasifica . Astfel, una dintre primele clasificari a impartit toate regnurile in doua – chestii utile si chestii inutile . Din fericire portocala si-a gasit rostul in prima categorie in timp ce lupul de exemplu in cea de a doua . Insa a utiliza presupune a intelege mai intii . Subordonarea unor actiuni ori obiecte altora . Nu uita ca esti aici doar pentru a intelege . Revenind la intrebarea ta – cu o portocala se poate face orice, caci este vie si prin asta divina – ia priveste-o mai atent pe cea din fata ta …
Lasasem portocala Silviei - in imponderabilitate - exact la nivelul ochilor , astfel incit sa-mi pot privi invatatorul prin ea . Miracolul vederii bioptice se redemonstreaza de fiecare data . Daca obiectul care optureaza cimpul este adus in planul de intretaiere al celor doua conuri oculare – practic poti privi prin el . Apropiati-va de barele unui gard si priviti peretele din spate , veti constata ca daca sunteti suficient de aproape – peretele nu este “obturat” de prezenta gardului .Cu alte cuvinte eliminam primul plan visual inainte de a-l depasi fizic , suntem cu un pas inaintea corpului nostru .
Se rotea inca acolo , imperturbabila ca orice planetoid – piesa a sistemului astral. La inceput nu am observat nimic neobisnuit , numai ca la un moment dat , parca luminata dinlauntru, lasa sa se intrevada in zona ecuatorului , o strafulgerare . M’am gindit ca e bintuita de furtunile sale tropicale – (stii foarte bine care’mi sunt spaimele ascunse legate de Jupiter) . Fenomenul s-a mai intimplat de citeva ori , insa fractiunea de timp era prea scurta pentru a pricepe exact natura lui . Asa ca m’am relaxat ,am luat telecomanda si mi’am propus sa o opresc imediat ce voi simti proximitatea fenomenului . Am inchis ochii am numarat pina la 7 (nu stiu de ce 7) si am apasat butonul STOP . Portocala s-a oprit din rotatie , nu mai auzeam zumzetul specific acelei miscari asa ca m-am oprit pentru a examina indeaproape firicelele rosietice , luminoase - care acum erau captive, incremenite , statice . Evident ca erau niste litere cu binescuta marca “MADE in HEAVEN” – stanta Fabricantului de minuni . Oh da , cum as spune intr-un chat – nedisimulindu-mi placerea intelegerii ori aprobarii deloc mutuale.
Ca de fiecare date – obiectul de la care poate incepe totul , o portocala de exemplu – poarta in sine tot ceea ce trebuie sa stii despre geometrie , chimie , biologie si cite ori mai fi stiintele naturii, suficient pentru a accepta aceasta natura ca intreg – desi evident ca ai in fata o parte .
- Si ca sa intelegi mai bine portocala si soarele sunt acelasi lucru , nu pentru ca au aceasi forma, culoare si textura . Portocala nu este un act simplu de mimetism , o bucurie exuberanta a plantelor de a multumi soarelui cumva pentru fotosinteza – copiindu-i infatisarea. Portocala este soare in egala masura cum soarle este o portocala . Nu forma sau marimea conteaza , caci ele tin doar de aparente – ci simultaneitatea in diversitatea , acest unu in toate despre care vom mai vorbi tinere .
Cu un gest simplu Silvia isi indrepta dosul palmei spre podea – rearanjind portocala in conditia initiala . Aceasta lectie simpla avusese darul de a-mi limpezi mintea in unele zone si nu in ultimul rind ,aveam sa caut de fiecare data prin piete ,pe la tarabe , prin ladite – stanta Fabricantului de minuni , fie doar si pentru a-I admira fantezia .

Vidanjorul sufletelor

“Atentie se inchid usile” este binecuvintarea care ma lasa sa pic pe scaun cu miinile impreunate , urindu’mi capitala din adincul sufletului si din adincul pamintului . Si pleaca cu scrijnete , si deschid geanta si scot un ziar - fara nume - in care alti bucuresteni ori venetici ca si mine isi urasc venal orasul , neamul, tara si soarta . Incep sa citesc sa-mi otavesc celulele cu fierea gindurilor altora, despre care cuget adesea fratern “mai uite unu ca mine” (lafel de bolnav) . Uneori gindesc ca infratirea in “suferinta” e unul dintre legamintele cele mai strasnice , n’ai cum sa fii singur cind te doare “impreuna” , de aceea cred ca orice propozitie care incepe cu “Ne doare” – contine intrinsa saminta camaraderie intru ura . (toti dictatorii stiu acest “ne doare” seductiv – desi de facto’I doare’n pula).
“Atentie se deschid usile !” … si nu mica’mi fu mirarea cind dupa acest gong de arlechin un proiector - de unde ,de niciunde - imi dezvalui cele doua personaje ce se difuzau in metrou la acea ora . Ca in orice piesa moderna , ce trateaza la sto sexualitatea societatii postmoderne : un el si o ea . Cuplul , perechea , asocierea , alaturarea , inriurirea , intrepatrunderea – era asa de tare ca impact vizual, mi’am injectat rapid cortizon cu adrenalina (sau invers) caci ma luase cu lesinu’ …
Pe EA n’as fi vazut’o niciodata in afara acestei compozitii , sa tot fi avut vreo 35 de ani , par blond ,tuns drept pina la umeri , si’l pieptana cu o carare mediana-impartiala. Peste un ten curat si roz asezase doi ochi albastri care nu’mi spuneau mai nimic . Problemea asta trebuie sa fi fost , nu privea nicaieri , nu astepta nimic. Cineva imi explicase demult ca ochii nu au nimic de a face cu privirea , desi’s sculele prin care aceasta se exprima .Purta niste pantaloni gri si un sacou asisderea care nici macar nu merita efortul acestei propozitii . Glezne prea groase pentru a’mi stirni vreun fior, infundate in niste pantofi “in ton” cu pantalonii , acelasi amestec indecent de alb si negru asa de popular in tarile triste .Overal avea un aer decent ca sa nu spun modest (contabila din Tecuci) . Mina stinga pe bareta posetei (pe care nu o mai retin) si dreapta cu vo 4 inele’n stinga lui, cu degetele inriurite.
Atunci l’am vazut pe el , si acum nu stiu cum sa ortografiez , cu E mare sau E foarte mare … caci El este , exista,se afla – cum zicea’n gimnaziu o profesoara de engleza vorbind despre “to be” . Da vere El era , exista se afla in fata mea , sau daca m’as exprima ca un mitralior de pe tanc era la ora 11. L’am scanat din cap pina’n picioare si am reluat procesul de jos in sus – liniuta cu linuta. De fiecare data procesorul imi afisa pe retina acelasi rezultat “Acest ceva nu poate exista” . Mi’am amintit de Terminator 3 sau 4 sau cel care inca e pe vine – era d’acolo , fara doar si poate – in afara regulilor de functionare ale fiinitei umane. (Nick tu stii ca ti’am relatat chestia asta).Ca sa cobor din suprarealism in hyperrealism si ulterior in dementa, am sa’ncerc sa-mi amintesc strania combinatie vestimentara care o purta sau mai bine spus, statea intr-un fel pe el .
Aici cred ca hainele actionau asupra lui nu el le imbraca ci ele’l purtau cumva. Niste pantaloni cadrilati – rosu cu verde , marca circul de stat , o bluza de un roz infiorator , croi de camase cu 3 nasturi , cu un buznar galben aplicat pe burta (nu ai vazut asa ceva) . De sub pantaloni de clown , ciorapi albi si pantofi negri , fara sireturi dar cu catarama aurie. Purta un fel de geanta patrata , mai degraba un portofel mai mare cu curelusa petrecuta pe dupa git. As fi platit pe loc leafa mea pe 3 luni, sa vad ce are ‘n trinsa . Nu’mi amintesc alte accesorii , iar daca acestea ar fi existat crede’ma erau din acelasi film .Toata aceasta tinuta ridicola , aleasa parca cu grija – facea ca omul nostrum sa fie foarte vizibil , lafel ca Superman in celebra’I vestimentatie rosu – galben si albastru (hopa !) . Aici ma simt dator sa dau citeva explicatii – din firea mea nu’s vreun critic de moda consacrat , nici macar unul care se’mbraca “bine” sau cu o grije aparte , tot ce vreau sa spun este ca acest cuplu constituia “un mesh” ca la phothoshop – se autodecupau cumva din lumea asta . Then you can paste it anywhere .
Hainele ca hainele – acestea nu sunt punctul forte al personajului meu , ca orice Terminator – am sfirsit scanarea fixind cruciulita cu cerculet intre ochii lui, asteptind coloanele cu parametric verzi sa se stabilizeze .
Atunci am simtit cum imi fuge pamintul si subpamintul cu platforma metroului cu tot , de sub picioare . Era cel mai trist om pe care il vazusem vreodata . Era magazia de dureri a omenirii .Ochii’I cadeau intr-o zare foarte indepartata , al carei orizont subteran ii umbrea intreaga fiinta . Gagica ii spunea ceva soptit ,cu capul aplecat in dreapta, aparte cum scrie’n Shakespeare , iar omul meu isi misca din cind in cind pleoapele si atunci un val de durere cobora din el , ii ridica virful buzei drepte in sus rastimp ochiul de pe aceasi parte se’nchidea – exprimind o durere nemarginita. Daca as fi transpus asta sonor – ar fi rezultat un geamat din infern .
In primele secvente ale filmului “am crezut” ca e de ris , asa v’am sugerat si voua , insa “reprezentare e o inselaciune” precum stiti – ceea ce pare ramine doar o “aparenta”. Poate asistam la o rastignire , sau la un atac de guta ori ulcer duodenal – habar n’am ce anume poate sa doara in halul asta . Cert este ca acel barbat ,in acea tinuta ridicola , tinind o doamna de mina , suferea ; mult-putin este greu de spus – insa mie mi’a sugerat ca “suficient” , la limita suportabilului.
Cit de mult poate sa te doara ? Ca sa folosesc niste principii gen “murphy’s production” – tot timpul la durere e loc de mai mult , tocmai cind urli dinlauntru “Nu mai pot Doamne ! Iarta-ma ! Ajunga-ti” , primesti o telegrama de la fisc “Sunteti fericitul castigator al prezentei instintari de plata” , iar daca nemaiputind indura te vei trinti pe un scaun iti va intra sigur ceva in cur , lasat acolo intentionat pentru acest moment , atit de special . Revenind la intrebare - suferinta si durerea functioneaza dupa principiile unor mecanisme cu impuls intern, autoinducere , automultiplicare (ca zigotul) . Nu ca as fi freun depanator cosmic , insa crede’ma – Durerea e recurenta , se creaza pe sine , dupa algoritme stravechi .
Acum la drept vorbind, omuletul meu ,habar n’am in ce masura, suferea sau ce anume durere fizica il mistuia pe dinlauntru – cert este ca la primul nivel perceptiv exprima asta fara indoiala, ar fi convins cel mai lipsit de suflet calau , sa priveasca 5 minute’n alta parte , fredonind un cintec deocheat . Stau si ma gindesc la originile unui sentiment ciudat , numit “induiosare” – in radacina contine un adjective rar in secolul xxi – duios …. What is the meaning ? Imi este teama ca nu este altceva decit o forma disimulata de mila , lafel cum a dezmierda pe cit de frumos sun ape atit de direct inseamna “a curate de cacat” – sigur cu tandretea de rigoare , cu care toate mamele cu blana de pe aceasta planeta isi ling puii , inclusive pe la cur . Deci hotarasc clar – nu sunt nici induiosat , nici nu’mi e mila de personajul meu . Si atunci ce imi este , si de ce’ti spun tie toate bazaconiile astea?
Auleo , Adriano – vei fi stiind tu … Ti s’a’ntimplat vreodata sa zica unu ceva , si sa ti se para ca ti’a luat vorba din gura (odata cu ciunga) ? Asemeni - sa stai cu v’unu’ la masa, sa discuti balarii si brusc sa ti se para ca e “ca tine” , barem la sinapse ? Sa vezi un film oarecare si pe holu’ de iesire sa intilnesti o pereche de ochi care exprima aceasi chestie cu ai tai ? Sa-ti biziie o secunda prin cap – marea idée de SF – cum c’am fi Mind Connected …Si daca ar fi asa , ce cauta personajul meu aici ? Asa ca’s un tip care’s destept , am sa arunc o supozitie : citi dintre noi suntem in stare sa caram de’a lungul vietii dejectiile proprii , jegurile pe care le’ncurajam sa creasca pe noi , frici de tot felul , marunte ori spaime fundamentale , vinovatii fatale , nemultumiri apasatoare , chestii putrede dar cu continuitate de la o zi la alta ? Repet deci Citi ? Probabil citiva ( si ca’ntr-un banc bun : “ Ce citiva ? – Ce citi ?”). Lafel cum nu suntem in stare sa ne’ngropam rahatu ca pisica , ori angajam menajare ca nu putem duce galeata la pubela – lafel avem nevoie de astfel de oameni – sa ne care mizeriile sufletesti . Dap prietene , un gagiu d’asta de care se ride toata ziua , caruia I se spune “saracul de el “ , ori “fucking freak “ este unul din angajatii la Salubritatea constintei . Nu tre sa-ti fie mila de el , e suficient sa’l vezi , sa’ti dai seama ca esti mult mai fericit decit el , fara a’ti fi mila si sa rizi , sanatos si profilactic. Acu tre sa gasesc o explicatie si pentru doamna de’l tinea de mina . Nevasta’sa exclus , tipii astea’s celibatari – solo forever prin ursita , fo amanta – poate , una careia I’a murit recent sotul ori pudelul – foarte probabil – una care are de descartat vo’ citiva saci de suferinta – SIGUR .
S’au ridicat , si acum constat ca umerii ei sunt mai sus decit ai lui cam cu vreo palma . O vad din profil si’I prind un zimbet , aproape imperceptibil , subtil ca’n Gioconda ,dar zimbet. Pastreaza miinile unite si coboara , amestecindu’se rapid cu multimea de pe peron.Pentru o secunda a existat tentatia uriasa de a’I urma – si pina la Polul Nord daca e cazul .
“Atentie se’nchid usile” – scrijnetele metalice de rigoare , inertia care’mi muta lichidele si continutul stomacului , colonada pestrita a statiei care o ia din loc catre colonada statiei precedente . Revin sa’mi citesc ziarul cu intimplari singeroase si personaje hidos de reale si rastimp in vagon se pogoara ca o ceata densa , un miros greu , statut, de putregaiuri si borhoturi , mirosul insalubru al neputintei umane . Iata la ce’I bun personajul meu , un vidanjor al sufletelor .

Open the gate

Nimic nu se compara cu statul in fata unei porti .Dar d’aia masiva si grea, cu ancadramente de piatra – legata’n fier – cu capete de grifoni cu belciuge’n gura , fara nici o fisura – ca sa nu pricepi ce-I dincolo de ea . D’aia serioasa cu litere si figuri bizare cioplite , al caror sens nu’l pricepi si te ia cu frigul pe sira spinarii la prima intuitie .O poarta , care daca ti’senchide’n urma , cu scirtiitul greu si zdrangul de rigoare stii ca nu mai ai cale de intoarcere . E genul de trecere – dintr-o lume intr-alta – care trebuie sa aiba solemnitatea ei .La porti d’astea se aduna jivine de basm , hidre , cerberi si dragoni de tot felul , sa-ti composteze biletu’n canini . Constientizarea portii , inseamna acceptul substantei “DINCOLO” . Ce’ar fi nasterea sau moartea , daca n’ar presupune trecerea ireversibila prin astfel de porti ? Probabil niste calatorii banale pin’ la piata si ‘napoi .
Ma aflu in fata unei porti , inchid ochii intrucit vazul nu ma ajuta sa’nteleg “dincolo” . Imi azvirl auzul peste gard , ca un spion furisat – doar doar mi’ar spune cine cinta acea melodie stranie care razbate. De mirosit imi e totuna, pucioasa ori tamiie , nasul n’a fost niciodata vreo scula cu care am aflat prea multe despre lume . Si cum stateam asa incordat ca un ciine de vinatoare , o mina ma petrece pe dupa solduri si’aud irezistibilul “hai vino cu mine” . Nu are nici un sens sa deschid ochii ori sa-I iau capul in palme ,caci stiu prea bine cine este. Bineinteles ca e Ea , inconfundabila – in oricare din miile de forme in care se place pe sine . De data asta s’a dat cu Dune , si e drapata in cea mai usoara matase , poarta conduri din stofe de Baghdad – astfel incit orice miscare e’nvaluita in taina linistii. Ma las dus , sau mai précis purtat , cu fiecare pas pe care il facem – stiu mai mult despre mine , despre noi . Ajung sa stiu cind zimbeste , usurata ca I’a venit ciclu sau cind o viseaza p’aia de i’a frecat’o mai strajnic decit orice barbat . Simt racoarea ce desparte cele doua tarimuri , dar nu imi e teama caci nu sunt singur in trecerea asta .
Am decis sa intru , cu ea in ea si prin asta in voi ….