(fu) RATE

M-am uitat dupa zebre si am gasit astea , marturisesc cu capul plecat ca mie chiar imi plac femeile din cind in cind....insa fotografiile din "pitzi song" ma pun pe ginduri ...
Altfel Totuna - piesa si clipul ok - ar fi meritat un destin mai blind .

This Is Not a Love Song

Imi fac cafeaua la orice oră vreau , şi cîndva imi plăcea să numesc această obişnuinţă libertate deplină , înţeleasă subtil . Tot în vremea aia răspundeam intempestiv la apelul „Ce faci ?” cu un lafel de formal „Ce vor alţii...” – duhnind a revoltă . Mi se părea primordial să traiesc într-un răsunător „fac tot timpul ceea ce vreau „ – ăsta părîndu’mi’se cel mai adesea luxul suprem al vieţii sociale , dar vai cît antisocial zace în asta. Mi se părea ca’s într-o perpetuă luptă cu o societate potrivnică faţă de care nu aveam cum sa-mi recunosc supunerea . Cum ar fi fost să lucrez „la Stat” – atîta vreme cît detestam acest stat – din toate nucleele mele vorbitoare, la toate şedinţele de bodegă ?

Aşa că într-o zi mi-am luat de la o prăvălie din Londra – un tricou alb cu un „A” mare într-un cerc . Transversala din „A” era usor inclinată spre dreapta , asta pentru a nu mai necesita explicaţii politice suplimentare . Trebuie spus că purtam tricoul ăsta uneori pe sub o cămaşe albă, din acelaşi material ca şi drapelul capitulării , de un conformism sfidător . Tineam niste sinteze de Bakunin la vedere pe masă, în timp ce-mi ascundeam cu grije biletul RATB compostat regulamentar . Purtam cei mai cadrilati pantaloni , în culorile focului – însă cu o dungă de-ţi ascuţeai creionu’n trînsa . Stiam ca Nea' a facut toata lumea in 6 zile si intr-a saptea s'a odihnit , dar numai de'al dracului imi spargeam capul in incaierari in fiecare duminica .

Intr-o zi am adus niste cutii de acril la şcoală şi am pictat pe pereţii atelierului celebrul portret in două tonuri a lui Che . Actul infantil-punkist , mi-a părut un manifest – dacă nu o mică revoluţie în sine . Tot atunci am imprumutat expresia „Dă’te’n singe !” , pe care o folosesc şi azi cu oarecare frecvenţa – deşi semantica ei imi aminteşte uneori de menstra femeii . Stînga părea foarte seducătoare în vremea aia , cu atît mai mult cu cît devenise absolut detestabilă – după demenţa din decembrie 89 . Greu de sintetizat histograma acelor momente – mult individualism şi foarte puţină coerenţa - poate . M’aş feri să numesc vîrsta aceea tinereţe „fără minte „ în antiteză cu o actuală stare de acceptare a tuturor ipotezelor. Imaginea anarhistului imberb şi devorat de mînie – a devenit între timp eticheta anarhismului în sine , ceea ce nu e deloc aşa . Caşicind aşanumiţii revoluţionari din 89 – ar fi înfăptuit ăsanumita Revoluţie . Uneori mi se pare aşa de firesc să numesc fenomenul o Consecinţă sau să folosesc termenul articulat Consecinţa . Un eveniment succede un altul numai intr-o "normalitate" , nu exista hiatusuri ori discontinuitati .Asta parcă anulează brusc toata dinamica şi toată poezia anarhistă conţinută în cuvîntul revoluţie .

Revin la cana mea de cafea – pe care precum spuneam , o beau cînd consider Eu că începe ziua mea de lucru . Azi am băut-o pe la 16 , furat de unicul gînd înnăscut al individului – „Gindul de a ignora statul „ . Acest stat – perceput mai tot timpul Impotriva individului. Ce tare e să te cheme Contra , chiar dacă nu eşti un fotbalist ilustru .

Răstimp priveam vîltoarea conică stîrnită de linguriţă în cană , urmată de automatismul clinchetului inconfundabil al tacîmului metalic pe buza de porţelan . Era ca şi cind aş fi cerut linişte la masă pentru a ţine un spici - „Domnilor , vă rog ...” , iar toată adunarea m’ar fi fixat masonic, complice şi atent . La ce ai avea totuşi nevoie de linişte pentru a începe o revoluţie ? Mai degrabă liniştea este o circumstanţa ce favorizează conspiraţiile , o formă disimulată a violenţei maxime.

Văd cumva marea felină din tufe, cu privirea focalizată şi laba din faţa încremenită în aer, cu respiraţia ruptă – răstimp ierbivorul placid , oprindu-se din rumegat cu capul ridicat şi urechile ciulite . In secunda aia , timpul a murit – sau cum ar spune un fizician cu mina pe cronometru – este T0 , momentul ilustru al păcii . De aici încolo poate începe orice secvenţă cinematografică . Iată de ce cred că desfăsurarea evenimentelor de orice fel are un model circular , de inel – continind în fapt numai momentul primordial T0 . Inceputul include în sine orice sfîrşit .

Intre texte (2)

Am cam tras la masea vineri seara – aşa ca am agonizat în pat zilele astea . Cui i’a fost dor de mine a ştiut unde să mă găsească .Din cind in cind mă scol – doar pentru a mînca grisine cu lapte . Deschid televizorul – nu’mi convine nimic – opresc puţin siderat . La Maruta – Viorel Lis – stă pe canapea şi e in costumatie şi make up de spider man . Vorbeşte serios , sau mimează asta foarte bine . Bah cel mai penibil spider man that i ever sow , un „omu paianjen” puhav şi matol „din nascare” venit să-ţi bîntuie visele rele . Si ride , relaxat lingă nevastă’sa . Cum pana mea a fost saltimbancul asta asta primarul Bucureştilor 4 ani ? Nici macar nu e circ - e bîlci , cu personaje hidoase , ieftine şi soioase . Ceva mai incolo Claudiu Bleont (lafel de cerut în emisiuni de umplutură) e cu pantalonii în vine – nu mai contează ce spune – înteleg că e un gest protest . Si are barbatia blurata - macar asa sa-mi fac o idee .Dau pe animal planet si’mi pun perna in cap . Intr-un tirziu Kelemen Hunor devine noul no1 al maghiarimii de la noi . Decid sa-i „cer prietenia” pe facebook cind mă scol .

valoare valoare

Port o discuţie cu cineva despre valoare . Bah , deci „gata ,ai valoare sau nu ai valoare...” – conchide amicul meu . Ii explic că şi Guţa (cum care Guţa ?) are un cîntec „Banii şi valoarea mea / nu o are nimenéa „ – tot despre valoare vorbeşte exact la acelaşi nivel perceptiv , numai că noi am mai trecut prin şcoală şi suntem tentaţi să acordăm subiectul cu predicatul . Altfel care valoare ? Nu cumva este aceaşi marmeladă clasică şi dihotomică ? Toată omenirea asta din evul mediu încoace se scaldă în apa călduţa a dualismului – adica nici rece nici caldă , dacă mergi pe mijlocul şoselei , aceasta nu se răstoarnă cu tine .Nu cumva ne-am obişnuit cu posibilitate limitativă a minţii de a oscila linear între două amplitudini considerate diferite – gen bine/rau ?. Există valoarea , ca o noţiune de sine stătătoare înafara receptorului ? Cine sau ce conferă o anumită valoare lucrurilor ?E Monalisa o femeie frumosa , are o „valoare” în sine pînza , rîsul e enigmatic sau schizoid? Reuşesc sa-i scot un „Nu” – însă bîjbîit, nesigur, aproape un geamăt. Si asta mă enervează ca e băiat deştept şi ar trebui să priceapă , la valoarea lui ...
Hai să o iau altfel , contabiliceşte. E mai la îndemînă , şi de cifre nu ai unde să fugi . Conchidem amîndoi că faraonii , erau nişte tipi naşpa – modelul clasic de dictatori ai antichităţii . In plus la unii le mai puţea şi gura, dacă e sa dau crezare unui stomatolog care nu a vorbit cu un faraon dar ii examineaza radiografia maxilarului de acum 3000 de ani . Băi , îi puţea gura de’ţi dădeau lacrimile !
Cum s’ar chema azi unu’ care işi face un mormint pe 5 hectare cu dimensiunea in plan de 230x230 m si avind o inaltime de 150 m ? Grandoman – puţin spus. Cum s’ar chema azi unul care si-ar pune pe burtă 2.300.000 de blocuri de calcar ? (din care unele cintaresc doua tone ) . Vreau un raspuns la intrebarea asta dpdv . psihiatric , social , antropologic sau cum doriti . Chestia este ca acum peste 4 milenii jumate – pe tătuţul ăsta il chema Cheops – şi era „fiul soarelui” în aceaşi măsură în care este astăzi regina Angliei – „fiica mării nordului „ . Acu’ ca să închid joaca numerelor şi dindu-i crezare lui Plinus – la mormintul asta au lucrat 360.000 de oameni timp de 20 de ani – fară macarale turn . Madness – huge derangement. Ce şansă aveai să fii contemporan cu Cheops şi sa’mpingi un bolovan pe o rampă , aşa d’amoru artei ? Toate şansele . Cine era Cheops asta ? Prea multe nu ştim , dar ne cade basca privindu-i mormîntul . One over one , i’a ieşit pasenţa – e nemuritor , aşa cum şi-a dorit . Apropos – ce mai face urmaşul lui la tron Mubarak ?
După volta asta minunată pe care o fac cu tine la Giseh , revin la întrebarea mea , acest grandios mormînt , singura minune a lumii rămasă în picioare , are vreo valoare ? Poţi să omiţi scopul cu care a fost creată? Sigur Auswitz e un amplasament de succes – 700.000 vizitatori anual – dincolo de un loc sinistru in care acum 70 de ani domnea suferinţa şi teroarea . Vizitatorii din vremea aia , cu geamantane si palarii demodate - ajungeau la terminal avind in buzunar "one way tiket" . Acum ti se permite sa iei trenul inapoi .Ce ar fi mintea fără această emoţie numită durere ? Iată deci relativitatea , dacă nu chiar dictatura impusă de valoare . Vor mai trece 100 de ani şi peste Casa Poporului – pină cînd va deveni Monumentul Izbîndei Neamului Romănesc împotriva lui însuşi . Iată practic ce conferă valoare chestiilor astea , memoria conştiinţei colective – sau abnezia acesteia . Este un proces fin de alchemizare – care se întîmplă mulţumită unui singur fenomen , unei singure perceptii – scurgerea aparent ireversibilă a timpului.
--------------------------------------------------------------------------------
VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă. ◊ Valoare de întrebuințare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris. (Sursa DEX)

Modelul

Mi-l amintesc pe ăla de chimie din liceu . Intr-o zi a venit cu niste bile la el .(deobicei nu le avea) Si bilele astea erau una mov si 4 roşii – alea roşii erau mai mici . Despre bila mov a spus ca ar fi un atom de carbon , iar despre alea roşii mai mici ca ar fi atomi de hidrogen . Nimeni din clasa n’a avut curaju’ să zica un foarte normal „Hai buey , mă leşi ?!” .Drept pentru care sofismu a evoluat nestingherit , mulţi ani . Dupa aia a angrenat bilele astea cumva cu niste furtune de plastic . Si-a privit incintat sculptura de instalator şi a intrebat plin de emfază clasa : „Ce avem noi aici ?”. Mony care’şi pilea unghiile a zis ca e „una care o ia de la 4” . Rîsete . S-au mai spus citeva „păreri” pe care nu mi le pot aminti, în cele din urmă proful a triumfat „Este o moleculă de metan !” . Rumoare , tăcere postatomică . Apoi a mai privit odata ansamblul de pe catedră şi s-a corectat „ Modelul unei molecule de metan !” . Fîssssssss şi totă clasa s-a umplut brusc de un miros greu – de metan bănui .
Ce nu ştia ăsta de chimie la vremea aia ca „atomul” însuşi este un „model” , un concept , o presupunere , o pipăială pînă la urmă , a unei lumi despre care „Ni se pare că este aşa „ . Aştea mai deştepti numesc fantazmagoriile – „Iluzii” . Nefiind în stare să bunghim chestii coerente şi imbatabile „ le presupunem „ , „le modelăm „ – după propriile noastre slăbiciuni . Cu alte cuvinte îi luam pîinea lu’ Dumnezelea .Am mai vorbit însă despre asta .
După o vreme desenez după „model” , intru în şcoală şi visez cîtiva ani . Fac machete , si „modelez 3d „ – simulez .Leg tot felul de bile cu tot felul de furtunase – numesc obiectele Relate si legaturile dintre ele Relatii . Stiu că relatiile generează relatele – nu invers. Gindurile capata materialitate şi nu există materialitate în afara gîndurilor . Fac arhitectură . Simt ca mintea mea are tot timpul nevoie de imagini pentru a’şi reprezenta realitatea . Imi ţin mintea ocupată cu astea – idei despre viaţă, oricite , oricum , varii filosofii , ideologii de imprumut – însă toate inafara vieţii . Imi umplu capul cu modele , traind in eterna nemulţumire a lui „îmi lipseşte ceva !” . Ce anume ?. Cită vreme caut ce „îmi lipseşte „ sunt un perpetuu nefericit . Nu credeam in Dumnezeu sau în Sfînta Vineri , nici măcar în Piticu’ Gras dar aveam modele pentru toate personajele .
Intr-o zi mi se scurge tot curajul în pantaloni şi ies cu una la o cafea metafizică . E iarnă , însă sunt pierdut total în primăvara vieţii mele . Stau cu ea la masă . Face to face . Are cei mai albaştri ochi cu care m’am dat vreodată . Stă ghemuită şi tine cana cu ambele mîini , pentru a fura niste caldură . Mă priveşte ,soarbe şi mă las sorbit . E frumoasă „cu crengi” , e frumoasă de rupe din mine bucăţi mari cît un continent. In birt serveşte BB King şi intre mine şi ea nu a mai rămas aer deloc . Vorbim tîmpenii , aşa să treacă vremea – să ne incălzim , eu să prind curaj şi s-o invit pe la mine , să-i arăt nuş’ce gravură pe care tocmai am făcut’o . Si ea mută de admiraţie să cadă de pe cal , să se dea cu craci’n sus – „Aibi’mă Caravagio !”.Vax albina ! Nu’ş cum dracu la un moment dat vreau să spun „Hai să ne futem!” însă imi iese pe gură doar un „Cu ce te ocupi ?” . Soarbe incet din ceai , mă priveşte „Sunt model „.

Una aspra – pe burta goală

Am invăţat sa scriu „scurte” , să mestec frunze de ceai în locul infuziilor colorate si călduţ-inşelătoare. Să fiu mai degrabă înăuntru şi peste tot decit oriunde afară , sunînd la o uşe , aparent a „altuia”. Permanent singur , dar aceasta este o singurătate permisivă ce determină unicitatea , iar unicitatea nu este altceva decit admiterea tuturor posibilităţilor in simultaneitate . Pentru că la intrebarea „Cit este ceasul ?” nu se poate raspunde decent decit „Cit doriti dumneavoastră ...„ .Pentru ca la intrebarea „Unde esti acum ?” nu exista decit un singur raspuns „Peste tot , dar numai acolo unde veţi dori să fiu .” Sunt răspunsurile unui valet , pe care nu’i aşa , nu l-aţi concedia niciodată .Dacă ai intîlni unu’ care ţi-ar spune , că unicul scop al existentei lui este să te slujească necondiţionat – ce ai face cu el ? Cel mai mult insă imi place raspunsul la intrebarea fricosului , şi dincolo de frică , a deznădejduitului , „Eşti cu mine , Doamne?” . Căci întotdeauna raspunsul este „Dacă te uiti in spate , te voi urma , insa mai bine priveşte în faţă , căci toată zarea sunt EU !”

Suntem Acelaşi , dar ne izbim zilnic de sfiala transormată in ruşine de a o recunoaşte. Ne prefacem că nu vedem abdomenul plat din spatele burţilor revărsate , asta fiind doar una din milioanele de obsesii . Ne prefacem ca nu vedem fetiţa adorabilă cu cercul si femeia rapitoare ce sunt cuibarite in faldurile unei babe . Preferăm oricîtă durere unui hohot de ris , care de cele mai multe ori e chiar „de prost gust „ .Va aud spunind adesea „Rizi ca prostu’ !” dar crede’mă Prostia asta „din care rid eu” face toţi banii !!

Citim ziare doar pentru a ne regăsi numele la „regrete eterne” , nevăzînd niciodata ca propriul CNP iese la fiecare 6 din 49 . Dacă am avea posibilitatea să mai alegem odată am vrea altceva , mai „cul” -fotbalist de divizia B , cel puţin .„Du’mă Doamne si ma pune /Unde e rachiu de prune / Si femeile sunt bune / Si barbatii dusi in lume” – dar niciodata aici în „fucking ţărişoara” printre „săracii ăştea” care ori nu ma merită ori nu mă înţeleg . Meriţi mai mult ? Sigur ca da orice reclamă „motivaţională” începe lafel ca şarpele din Eden , intîiul vînzător de iluzii atestat soptind Evei „Tu meriţi mai mult !”. Si iată cum devii zilnic nemulţumit de tot ceea ce ai . Si barem de ai fi capabil să vezi cîte ai . Caci la intrebarea „Si mie ce mi’ai dat Doamne ?” spusă cu chef de cafteală nu există decit un singur răspuns „Viaţa adică Totul .” Numai cind apare un tilharul de serviciu si ţi’a pus Coltu’ la tîmplă alegi din „Banii sau viaţa ?!” mai tot timpul varianta B . Altfel la fiecare binom zilnic – optezi pentru orice altceva mai puţin Viaţa . Pînă cînd vei fugi de Ea ?

Intre texte (1)

Cer o cafea si un pachet de biscuiti „De care ?” „Simpli” zic – dureaza ceva timp , e usor incurcata .”Nu avem „Simpli” (sanchi), cu miere daca doriti „ – Dorim , fie si cu miere . Ma postez in fata automatului de cafea , in pozitie regulamentara – cu paharelu’n stinga si jetonu in dreapta . Imi iau ragaz si visez unpic . Vinzatoarea rasfoieste o brosurica cu articole de nunta . Ma mai examinez odata . Sunt frumos, chiar fara tinuta de ginere . Bag jetonu si’mi pun o dorinta „De care ?”

Critical Banana

Dupa articolul cu sfecla , urmeaza asta cu banana astfel incit unii dintre voi o sa se’ntrebe daca nu cumva mi-am tras recent un aprozar în cartier . Ca prin vis imi amintesc ieri un tolk-show de’al Danei Grecu , în care habar n’am cine remarcase că suntem exportatori de banane – contra unui aparent paradox , nefiind producători . In diviziunea muncii , negustorul este cu 7 clase peste agricultor – avind simţul nevoii , iar dacă aceasta nu există chiar o poate crea. In fine, pînă la urmă este salutar că reuşim să vindem ceva chiar fară să producem.
Dimineaţa mă bucur de vizita unei doamne speciale. Imi vorbeşte – calm şi liniştit – din cînd în cînd mai crăun şi eu cîte ceva. Nu o pot întelege şi ştie asta, însă o pot asculta – o vreme vedem împreună filme diferite. Spăl vase şi ascult ce-mi spune sau ce-şi spune – ca şi cind aş fi un mediu permeabil la asta . Banana din fotografie , stătea martor necuvîntător la taclale, pe maşina de spălat .Nu ştiu de ce sau de unde , la un moment dat – iau un pix şi scriu , pe banană - pe aceasta banana - demonstrativ. Din cind în cînd mă descopăr scriind ori vorbind anapoda în englezeşte , eu care niciodată n-am excelat la limbi străine . Ba chiar mai mult , am acuzat înlocuirea forţată a unor termeni din română cu ziceri ori sintagme de „import” , pe care le’am blamat ca fiind „barbarii artificiale” . In cele din urmă Limba Română , care e un organism viu şi mai destept ca mine , va şti ce are de făcut – va inghiţi şi digera neologismele ori le va vomita .
Băi, deci scriu pe banană şi nu contează ce scriu – înţelesul cuvintelor e secundar - meaningless . Mă interesează cum alunecă pixul pe materialul ăsta nou , de un galben dur. Wunderbar , excepţional , nemaipomenit , orgasmatronic !! Cum dracu de n’am scris pînă acum pe banane ?! Ce bou am fost !! Neverending pleasure ! Imi amintesc gambe,plexuri şi spinări de prinţese bizantine pe care am exersat caligrafii ori reprezentări abstracte îndoielnice. Sebumul folicular al pieii vii (neargăsite) o face un mediu ostil caligrafiilor în cerneală . Daca totusi te incumeti ,trebuie sa degresezi cu spirt si sa-i explici in prealabil ca nu vrei sa-i faci nici un rau .Băi , deci vîrful pixului alunecă într-un mare fel , simt asta – e un tactil extins . Si e un pix de 2 lei , pe care n-am dat nici un leu , nu ştiu cine l-a uitat pe la mine , unul d’ăla de’l iei doar ptr o semnătură la poştă . Cine’mi cunoaşte viciile mai îndeaproape ştie că’s atent la sculele cu care scriu şi desenez , şi nu mă dau în lături să-mi fac praf simbria pe Rols Royce’urile papetăriei . Revin , scrisul pe coaja asta de banană – ma face să chiţăi de plăcere , vîrful are contact ferm şi lasă urma exact aşa cum trebuie, usor adinca - fara a zgiria insa .Mă’ntreb dacă banana trebuie jupuită înainte sau să scriu pe viu, imprimînd dincolo de tegument ? Cită vreme are carne , are formă şi poţi scrie nemijlocit pe dînsa , dacă o jupoi – devine „un gunoi” şi trebuie pusă pe o suprafaţă plană . Incerc dupa aia mai multe scule , roller , rapidograf , stilou , marker – şi toate se lipesc adorabil . Nu’sh de ce da’mi vine in cap reclama aia la Neumarkt – „gustu’ asta puternic şi amărui imi place de mor ” - ca în script . Lafel coaja de banană ca suport pentru grafică , orice grafică . Imi place de mor .Trebuie să observi asta , e o senzaţie cu totul specială . Marile cărţi ale omenirii ar fi trebuit scrise pe coji de banane , numai din filingu’ actului în sine de a scie, indiferent de conţinut.
După asta mă gîndesc unpic la altceva , „volatilitatea” acestui material , acestui pergament . Biblioteca din Alexandria , tixită de papirusurile antichităţii – arde sub Iulius Caesar . De vină este suportul fragil , combustibil , biodegradabil ori eroarea umană ? Condiţia proprie a lucrului favorizează producerea evenimentului . Coaja de banană este netedă şi galbenă , un timp foarte scurt , imediat apar pete maronii – ce cresc ireversibil biologic . E un mediu de o efemeritate revoltătoare , e aşa doar cît ai intors capul . Da băh deşteapto – sigur că e o aparenţa, mai degrabă un proces decit un lucru – „dar gustu’ asta puternic şi amărui a’ lu’ Neumarkt , îmi place de mor .” Sigur există scrieri şi mai vremelnice – îmi amintesc avioane la mitinguri aeriene , desenînd pe cer înimi din fumuri colorate . Fascinant . Visul lui Nero , dizolvarea în sine , mistuirea – condiţia definitorie a tot ce este material . Cine vrea să sară la panoul intangibil al nemuririi îşi dăltuieşte numele în piatră . Vanitas .Prezenţa craniului într-un memento mori de renaştere e doar o chestiune de gust – ar fi putut fi o banană , chiar cu riscul de a deveni o natură statica cu fructe .
Pe de altă parte conotaţia falică a consacrat demult banana , „form folow function” - la dracu cu dictonul ăsta mizerabil care a compromis arhitectura . Doamnă în costum de baie (de preferat blondă) desfăcînd (prea) atent fructul lunguieţ – apoi băgatul în gură , cu ocheade lascive şi zimbete languroase cameramanului – iata ce a discreditat banana, imaginaţia bărbatului . Altfel fructul rămîne special , cu un parfum intern propriu , fin - o textură specială – se topeste cumva , mult mai fin decît o pară coaptă . Trebuie şi merită să mănînci o banană în viaţa asta ca să întelegi ce spun .
Acum că tot am adus vorba fugar de capitolul asta , am să şi spun un banc vulgar oarecum . (categoria „tractoristic isteţ”)
Cică o banană şi un vibrator pe o noptieră (natură moarta) – banana către vibrator : „Dragă , la tine e pentru prima oară ?” Vibratorul „Nu” Banana „Atunci de ce tremuri în halul ăsta ?”.
.............................................................
*) Nota: secvenţa din The Dreamers – e o fază în care Michael Pitt , împarte o banană în 3 – vedeţi filmul dacă vreţi să ştiţi cum se face. In secvenţa de mai jos e vorba despre o altă observare atentă a lucrurilor .