Mi-l amintesc pe ăla de chimie din liceu . Intr-o zi a venit cu niste bile la el .(deobicei nu le avea) Si bilele astea erau una mov si 4 roşii – alea roşii erau mai mici . Despre bila mov a spus ca ar fi un atom de carbon , iar despre alea roşii mai mici ca ar fi atomi de hidrogen . Nimeni din clasa n’a avut curaju’ să zica un foarte normal „Hai buey , mă leşi ?!” .Drept pentru care sofismu a evoluat nestingherit , mulţi ani . Dupa aia a angrenat bilele astea cumva cu niste furtune de plastic . Si-a privit incintat sculptura de instalator şi a intrebat plin de emfază clasa : „Ce avem noi aici ?”. Mony care’şi pilea unghiile a zis ca e „una care o ia de la 4” . Rîsete . S-au mai spus citeva „păreri” pe care nu mi le pot aminti, în cele din urmă proful a triumfat „Este o moleculă de metan !” . Rumoare , tăcere postatomică . Apoi a mai privit odata ansamblul de pe catedră şi s-a corectat „ Modelul unei molecule de metan !” . Fîssssssss şi totă clasa s-a umplut brusc de un miros greu – de metan bănui .
Ce nu ştia ăsta de chimie la vremea aia ca „atomul” însuşi este un „model” , un concept , o presupunere , o pipăială pînă la urmă , a unei lumi despre care „Ni se pare că este aşa „ . Aştea mai deştepti numesc fantazmagoriile – „Iluzii” . Nefiind în stare să bunghim chestii coerente şi imbatabile „ le presupunem „ , „le modelăm „ – după propriile noastre slăbiciuni . Cu alte cuvinte îi luam pîinea lu’ Dumnezelea .Am mai vorbit însă despre asta .
După o vreme desenez după „model” , intru în şcoală şi visez cîtiva ani . Fac machete , si „modelez 3d „ – simulez .Leg tot felul de bile cu tot felul de furtunase – numesc obiectele Relate si legaturile dintre ele Relatii . Stiu că relatiile generează relatele – nu invers. Gindurile capata materialitate şi nu există materialitate în afara gîndurilor . Fac arhitectură . Simt ca mintea mea are tot timpul nevoie de imagini pentru a’şi reprezenta realitatea . Imi ţin mintea ocupată cu astea – idei despre viaţă, oricite , oricum , varii filosofii , ideologii de imprumut – însă toate inafara vieţii . Imi umplu capul cu modele , traind in eterna nemulţumire a lui „îmi lipseşte ceva !” . Ce anume ?. Cită vreme caut ce „îmi lipseşte „ sunt un perpetuu nefericit . Nu credeam in Dumnezeu sau în Sfînta Vineri , nici măcar în Piticu’ Gras dar aveam modele pentru toate personajele .
Intr-o zi mi se scurge tot curajul în pantaloni şi ies cu una la o cafea metafizică . E iarnă , însă sunt pierdut total în primăvara vieţii mele . Stau cu ea la masă . Face to face . Are cei mai albaştri ochi cu care m’am dat vreodată . Stă ghemuită şi tine cana cu ambele mîini , pentru a fura niste caldură . Mă priveşte ,soarbe şi mă las sorbit . E frumoasă „cu crengi” , e frumoasă de rupe din mine bucăţi mari cît un continent. In birt serveşte BB King şi intre mine şi ea nu a mai rămas aer deloc . Vorbim tîmpenii , aşa să treacă vremea – să ne incălzim , eu să prind curaj şi s-o invit pe la mine , să-i arăt nuş’ce gravură pe care tocmai am făcut’o . Si ea mută de admiraţie să cadă de pe cal , să se dea cu craci’n sus – „Aibi’mă Caravagio !”.Vax albina ! Nu’ş cum dracu la un moment dat vreau să spun „Hai să ne futem!” însă imi iese pe gură doar un „Cu ce te ocupi ?” . Soarbe incet din ceai , mă priveşte „Sunt model „.
Ce nu ştia ăsta de chimie la vremea aia ca „atomul” însuşi este un „model” , un concept , o presupunere , o pipăială pînă la urmă , a unei lumi despre care „Ni se pare că este aşa „ . Aştea mai deştepti numesc fantazmagoriile – „Iluzii” . Nefiind în stare să bunghim chestii coerente şi imbatabile „ le presupunem „ , „le modelăm „ – după propriile noastre slăbiciuni . Cu alte cuvinte îi luam pîinea lu’ Dumnezelea .Am mai vorbit însă despre asta .
După o vreme desenez după „model” , intru în şcoală şi visez cîtiva ani . Fac machete , si „modelez 3d „ – simulez .Leg tot felul de bile cu tot felul de furtunase – numesc obiectele Relate si legaturile dintre ele Relatii . Stiu că relatiile generează relatele – nu invers. Gindurile capata materialitate şi nu există materialitate în afara gîndurilor . Fac arhitectură . Simt ca mintea mea are tot timpul nevoie de imagini pentru a’şi reprezenta realitatea . Imi ţin mintea ocupată cu astea – idei despre viaţă, oricite , oricum , varii filosofii , ideologii de imprumut – însă toate inafara vieţii . Imi umplu capul cu modele , traind in eterna nemulţumire a lui „îmi lipseşte ceva !” . Ce anume ?. Cită vreme caut ce „îmi lipseşte „ sunt un perpetuu nefericit . Nu credeam in Dumnezeu sau în Sfînta Vineri , nici măcar în Piticu’ Gras dar aveam modele pentru toate personajele .
Intr-o zi mi se scurge tot curajul în pantaloni şi ies cu una la o cafea metafizică . E iarnă , însă sunt pierdut total în primăvara vieţii mele . Stau cu ea la masă . Face to face . Are cei mai albaştri ochi cu care m’am dat vreodată . Stă ghemuită şi tine cana cu ambele mîini , pentru a fura niste caldură . Mă priveşte ,soarbe şi mă las sorbit . E frumoasă „cu crengi” , e frumoasă de rupe din mine bucăţi mari cît un continent. In birt serveşte BB King şi intre mine şi ea nu a mai rămas aer deloc . Vorbim tîmpenii , aşa să treacă vremea – să ne incălzim , eu să prind curaj şi s-o invit pe la mine , să-i arăt nuş’ce gravură pe care tocmai am făcut’o . Si ea mută de admiraţie să cadă de pe cal , să se dea cu craci’n sus – „Aibi’mă Caravagio !”.Vax albina ! Nu’ş cum dracu la un moment dat vreau să spun „Hai să ne futem!” însă imi iese pe gură doar un „Cu ce te ocupi ?” . Soarbe incet din ceai , mă priveşte „Sunt model „.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu