E ca si cind aş trai amestecat zilele astea – pe fuga . Lucrurile din jurul meu , „anturajul” cum se zice in termeni de peisagistica – se dizolva inainte de a fi conturat , remarcat , asociat cu cadrul . Traiesc si eu ce apuc , forme , crimpeie , fisii , partituri dezlinate – nu sunt nici asa de calm si nepasator , nici asa de atent cum as vrea . Prea multe detalii respira simultan cu mine , unele parindu-mi mai importante decit altele – le iau si le insir pe o funie – pe care o numesc ulterior – viata mea , profana – dar a mea .
Nu am nici o alta responsabilitate inafara confectionarii acestui şirag de mărgele . Nu conteaza cum sunt margelele , niciodata prea mari , prea rosii sau prea rotunde – ci doar constientizate in momentul insuşirii – inşirării . Fără asta viaţa cred ca ar fi o coma continua de 80 de ani – pina la decuplarea finala „de aparate” .Daca mai scriu in gama asta , are sa ma doara capul , iar daca ma va durea pe mine – cu siguranta aceaşi durere – o veti resimti , prin placenta lumii ce ne face convivi (?) – contemporani .
Cind au inceput să-mi clămpane deştele – mi’am propus sa fie „una scurta „ , dar n’am suficientă imaginatie , inspiratie şi har divin – ca să-mi intre una scurtă . Tre’ să ai mînă foarte buna – să’ti iasa din prima una scurtă (citind de undeva din Ioana – am sa scriu aici rizind „5 la 1 „ caci aia cu „a o da pe linia vietii „ e mult prea tare)
Asa ca am sa spun o poveste la mîna a treia (la mina a doua a ajuns la mine ) – la voi s’ar putea sa fie un banc din gimnaziu cu George Bush şi nişte arabi . (fara nici o mîna)
Cica era odată , un mare sultan – padisah , mogul , presedinte , sef de scara – sau ce credeti ca vi se potriveste trans/cultural . In orice caz un om verde , omnipotent, cu mînă grea – ce s’o mai lungesc – un despot , un tiran (ar putea fi chiar şefu’ tău). Personajul ăsta al meu (si prin simpatie – al vostru) le are pe toate ...averi , robi , femei si o echpa de fotbal in Premier League , dacă e cazul. Ca orice individ care „le are” – si le tot are – posesia prelungită dă în balegă cerebrală , plictiseală la nivel psiho-motor. Din această stare blegoasa de plenitudine , nu te poate scoate decit un vis crunt , venind aparent de nicăieri .
- Jane bagă caseta 18 A – „Vis sultan” :
In vis i se arătă călăreţul negru , in toate lucirea-i inspaimintatoare si demodată in acelasi timp.Iapa ciolonoasă şi mascată, pelerina si evident coasa – recuzita care l’a consacrat pe Marele Treierător .Altfel putea trece drept cititor de contoare ENEL . A rămas la nivelul asta desuet din evul mediu încoace . Poate o cravata Versace – manglită de la gitul lui Versace insuşi .
Ridica viziera si zice , cu un accent evident de Tecuci „Как вас зовут?”. Sultanul nostru propteste un aratator pe piept şi adauga fără ezitare „Меня зовут Emir Ghimbir “ – caci asa se numea , pe barba profetului. Călăreţul nostru verifica bifind rînd pe rînd, intr-un carneţel verde , apoi intr-un repertuar mov si la sfirsit intr-un registru gros şi negru – „Finaly , you are my man !”. Dupa care ii spune pe cel mai calm ton pe care numai un executor juridic poate sa-l aiba : „Emir Ghimbir ţi-a sosit ceasul . Miine la 5:00 (Gmt +4) daca nu ma cauti tu , voi veni eu după tine ! „
Sultanu se scoala din visare si oarecum ingrozit – convoacă CA’ul , CSAT’ul , ATe’ul insusi , marele vizir şi chiar şi pe socrî’so – un berber viclean , priceput la toate şiretlicurile statului . Expune visul celulei de criză astfel formate si zice „Vreau o soluţie decentă pe biroul meu pina la ora 16:00. Altfel ...” (un sir voalat de ameninţari ce ar trezi fiorurile oricarui masochist). Zis si facut – mai mult zis . Creiere incinse , cafele , lule , lulele şi sute narghilele . S-a fumat şi nişte hash marocan ,insă in zadar – doar citeva hohote de ris pe holurile palatului .
15:59 – feţele luminate , intunecate doar de ochii de antracit , barbile sure şi tenul masliniu - bîjbîiau în jurul formulării . Dupa unele dezbateri lingvistice (care conform Al Jazeera au durat citeva ore) s’a redactat urmatorul răspuns : „Radiant one , there is no way out ! „Marele vizir a insistat pentru folosirea unor fonturi comune , nebolduite si minuscule (verdana 13) pentru a nu da momentului greutatea imparabilului .
La auzul cumplitei vesti Emir Ghimbir , ceru să i se aducă de îndată un xanax , o cadina pentru uz extern , si sorcrî’sow – de barbă . (nu neaparat in această ordine) Bătrinul berber se înfăţişă deîndată , gata să’şi servească stăpînul şi ginerele , cu preţul propriei vieţi .
- Tată socrule , scoate’mă din belea – căci altfel totul se va sfîrşi in mai putin de o oră . Ce mai pot face acum ?
- Fiule – Fuga este rusinoasă dar sănătoasa ! (zicere veche berberă) . Stii calul cel roib , pe care-l am ? Este cel mai iute din ţinut . Incalecă şi tine-o (?!) către miază noapte . Nu te opri din drum decit pentru a odihni bidiviul . Lasă treburile statului in grija mea , pînă lucrurile se vor linişti şi te vei intoarce .
Auzind acestea , sultanul mulţumi binefăcătorului său şi deîndată încălecă mai sus amintititul roib , nu înainte de a semna cele douăzeci de dispoziţii ce transferau toată puterea statului în mîinile înţeleptului berber . Si astfel dete pinteni bidiviului apucînd drumul către miază noapte . Calări fără încetare prin colburile aurii ale desertului , pîna ajunse la o rascruce de drumuri , strajuită de un arţar bătrîn in umbra căruia se zareau ghizdurile (i love this word)unui puţ .Aşa ca hotărî să descalece pentru a adapa şi odihni bidiviul preţ de cîteva clipe . Numai că exact in acel moment din umbra arţarului îsi făcu apariţia moartea care zîmbind mieros spuse următoarele :
- Ai ajuns exact la ţanc , la locul potrivit . Ai un armăsar foarte bun . Multumeste-i celui ce ti l-a dat si te'a indrumat incoace negresit . Ce să mai pierdem vremea ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu