Critical Banana

Dupa articolul cu sfecla , urmeaza asta cu banana astfel incit unii dintre voi o sa se’ntrebe daca nu cumva mi-am tras recent un aprozar în cartier . Ca prin vis imi amintesc ieri un tolk-show de’al Danei Grecu , în care habar n’am cine remarcase că suntem exportatori de banane – contra unui aparent paradox , nefiind producători . In diviziunea muncii , negustorul este cu 7 clase peste agricultor – avind simţul nevoii , iar dacă aceasta nu există chiar o poate crea. In fine, pînă la urmă este salutar că reuşim să vindem ceva chiar fară să producem.
Dimineaţa mă bucur de vizita unei doamne speciale. Imi vorbeşte – calm şi liniştit – din cînd în cînd mai crăun şi eu cîte ceva. Nu o pot întelege şi ştie asta, însă o pot asculta – o vreme vedem împreună filme diferite. Spăl vase şi ascult ce-mi spune sau ce-şi spune – ca şi cind aş fi un mediu permeabil la asta . Banana din fotografie , stătea martor necuvîntător la taclale, pe maşina de spălat .Nu ştiu de ce sau de unde , la un moment dat – iau un pix şi scriu , pe banană - pe aceasta banana - demonstrativ. Din cind în cînd mă descopăr scriind ori vorbind anapoda în englezeşte , eu care niciodată n-am excelat la limbi străine . Ba chiar mai mult , am acuzat înlocuirea forţată a unor termeni din română cu ziceri ori sintagme de „import” , pe care le’am blamat ca fiind „barbarii artificiale” . In cele din urmă Limba Română , care e un organism viu şi mai destept ca mine , va şti ce are de făcut – va inghiţi şi digera neologismele ori le va vomita .
Băi, deci scriu pe banană şi nu contează ce scriu – înţelesul cuvintelor e secundar - meaningless . Mă interesează cum alunecă pixul pe materialul ăsta nou , de un galben dur. Wunderbar , excepţional , nemaipomenit , orgasmatronic !! Cum dracu de n’am scris pînă acum pe banane ?! Ce bou am fost !! Neverending pleasure ! Imi amintesc gambe,plexuri şi spinări de prinţese bizantine pe care am exersat caligrafii ori reprezentări abstracte îndoielnice. Sebumul folicular al pieii vii (neargăsite) o face un mediu ostil caligrafiilor în cerneală . Daca totusi te incumeti ,trebuie sa degresezi cu spirt si sa-i explici in prealabil ca nu vrei sa-i faci nici un rau .Băi , deci vîrful pixului alunecă într-un mare fel , simt asta – e un tactil extins . Si e un pix de 2 lei , pe care n-am dat nici un leu , nu ştiu cine l-a uitat pe la mine , unul d’ăla de’l iei doar ptr o semnătură la poştă . Cine’mi cunoaşte viciile mai îndeaproape ştie că’s atent la sculele cu care scriu şi desenez , şi nu mă dau în lături să-mi fac praf simbria pe Rols Royce’urile papetăriei . Revin , scrisul pe coaja asta de banană – ma face să chiţăi de plăcere , vîrful are contact ferm şi lasă urma exact aşa cum trebuie, usor adinca - fara a zgiria insa .Mă’ntreb dacă banana trebuie jupuită înainte sau să scriu pe viu, imprimînd dincolo de tegument ? Cită vreme are carne , are formă şi poţi scrie nemijlocit pe dînsa , dacă o jupoi – devine „un gunoi” şi trebuie pusă pe o suprafaţă plană . Incerc dupa aia mai multe scule , roller , rapidograf , stilou , marker – şi toate se lipesc adorabil . Nu’sh de ce da’mi vine in cap reclama aia la Neumarkt – „gustu’ asta puternic şi amărui imi place de mor ” - ca în script . Lafel coaja de banană ca suport pentru grafică , orice grafică . Imi place de mor .Trebuie să observi asta , e o senzaţie cu totul specială . Marile cărţi ale omenirii ar fi trebuit scrise pe coji de banane , numai din filingu’ actului în sine de a scie, indiferent de conţinut.
După asta mă gîndesc unpic la altceva , „volatilitatea” acestui material , acestui pergament . Biblioteca din Alexandria , tixită de papirusurile antichităţii – arde sub Iulius Caesar . De vină este suportul fragil , combustibil , biodegradabil ori eroarea umană ? Condiţia proprie a lucrului favorizează producerea evenimentului . Coaja de banană este netedă şi galbenă , un timp foarte scurt , imediat apar pete maronii – ce cresc ireversibil biologic . E un mediu de o efemeritate revoltătoare , e aşa doar cît ai intors capul . Da băh deşteapto – sigur că e o aparenţa, mai degrabă un proces decit un lucru – „dar gustu’ asta puternic şi amărui a’ lu’ Neumarkt , îmi place de mor .” Sigur există scrieri şi mai vremelnice – îmi amintesc avioane la mitinguri aeriene , desenînd pe cer înimi din fumuri colorate . Fascinant . Visul lui Nero , dizolvarea în sine , mistuirea – condiţia definitorie a tot ce este material . Cine vrea să sară la panoul intangibil al nemuririi îşi dăltuieşte numele în piatră . Vanitas .Prezenţa craniului într-un memento mori de renaştere e doar o chestiune de gust – ar fi putut fi o banană , chiar cu riscul de a deveni o natură statica cu fructe .
Pe de altă parte conotaţia falică a consacrat demult banana , „form folow function” - la dracu cu dictonul ăsta mizerabil care a compromis arhitectura . Doamnă în costum de baie (de preferat blondă) desfăcînd (prea) atent fructul lunguieţ – apoi băgatul în gură , cu ocheade lascive şi zimbete languroase cameramanului – iata ce a discreditat banana, imaginaţia bărbatului . Altfel fructul rămîne special , cu un parfum intern propriu , fin - o textură specială – se topeste cumva , mult mai fin decît o pară coaptă . Trebuie şi merită să mănînci o banană în viaţa asta ca să întelegi ce spun .
Acum că tot am adus vorba fugar de capitolul asta , am să şi spun un banc vulgar oarecum . (categoria „tractoristic isteţ”)
Cică o banană şi un vibrator pe o noptieră (natură moarta) – banana către vibrator : „Dragă , la tine e pentru prima oară ?” Vibratorul „Nu” Banana „Atunci de ce tremuri în halul ăsta ?”.
.............................................................
*) Nota: secvenţa din The Dreamers – e o fază în care Michael Pitt , împarte o banană în 3 – vedeţi filmul dacă vreţi să ştiţi cum se face. In secvenţa de mai jos e vorba despre o altă observare atentă a lucrurilor .