Una aspra – pe burta goală

Am invăţat sa scriu „scurte” , să mestec frunze de ceai în locul infuziilor colorate si călduţ-inşelătoare. Să fiu mai degrabă înăuntru şi peste tot decit oriunde afară , sunînd la o uşe , aparent a „altuia”. Permanent singur , dar aceasta este o singurătate permisivă ce determină unicitatea , iar unicitatea nu este altceva decit admiterea tuturor posibilităţilor in simultaneitate . Pentru că la intrebarea „Cit este ceasul ?” nu se poate raspunde decent decit „Cit doriti dumneavoastră ...„ .Pentru ca la intrebarea „Unde esti acum ?” nu exista decit un singur raspuns „Peste tot , dar numai acolo unde veţi dori să fiu .” Sunt răspunsurile unui valet , pe care nu’i aşa , nu l-aţi concedia niciodată .Dacă ai intîlni unu’ care ţi-ar spune , că unicul scop al existentei lui este să te slujească necondiţionat – ce ai face cu el ? Cel mai mult insă imi place raspunsul la intrebarea fricosului , şi dincolo de frică , a deznădejduitului , „Eşti cu mine , Doamne?” . Căci întotdeauna raspunsul este „Dacă te uiti in spate , te voi urma , insa mai bine priveşte în faţă , căci toată zarea sunt EU !”

Suntem Acelaşi , dar ne izbim zilnic de sfiala transormată in ruşine de a o recunoaşte. Ne prefacem că nu vedem abdomenul plat din spatele burţilor revărsate , asta fiind doar una din milioanele de obsesii . Ne prefacem ca nu vedem fetiţa adorabilă cu cercul si femeia rapitoare ce sunt cuibarite in faldurile unei babe . Preferăm oricîtă durere unui hohot de ris , care de cele mai multe ori e chiar „de prost gust „ .Va aud spunind adesea „Rizi ca prostu’ !” dar crede’mă Prostia asta „din care rid eu” face toţi banii !!

Citim ziare doar pentru a ne regăsi numele la „regrete eterne” , nevăzînd niciodata ca propriul CNP iese la fiecare 6 din 49 . Dacă am avea posibilitatea să mai alegem odată am vrea altceva , mai „cul” -fotbalist de divizia B , cel puţin .„Du’mă Doamne si ma pune /Unde e rachiu de prune / Si femeile sunt bune / Si barbatii dusi in lume” – dar niciodata aici în „fucking ţărişoara” printre „săracii ăştea” care ori nu ma merită ori nu mă înţeleg . Meriţi mai mult ? Sigur ca da orice reclamă „motivaţională” începe lafel ca şarpele din Eden , intîiul vînzător de iluzii atestat soptind Evei „Tu meriţi mai mult !”. Si iată cum devii zilnic nemulţumit de tot ceea ce ai . Si barem de ai fi capabil să vezi cîte ai . Caci la intrebarea „Si mie ce mi’ai dat Doamne ?” spusă cu chef de cafteală nu există decit un singur răspuns „Viaţa adică Totul .” Numai cind apare un tilharul de serviciu si ţi’a pus Coltu’ la tîmplă alegi din „Banii sau viaţa ?!” mai tot timpul varianta B . Altfel la fiecare binom zilnic – optezi pentru orice altceva mai puţin Viaţa . Pînă cînd vei fugi de Ea ?