Lumea scrie . Si asta este bine – indiferent despre ce este vorba . Unii oscilează in zona jurnalelor , contabilizind evenimente , alţii au pareri despre orice , ceva mai putini au preocupari , sau hobiuri . Unii cauta prieteni pentru a fi „intelesi” si altii se cauta inca pe sine – mai sunt cîtiva care au abandonat orice căutare. Lumea scrie . Si asta e bine .
Nu te obliga nimeni să-i citesti , inca nu se dă la bac . Toţi ies pe scenă – liberi – fără să-i fi chemat cineva şi fac treaba asta exceptional si moka .Găseşti orice de la lirica facila , de pisi la pubertate , pina la cele mai dureroase tenebre ale unor adulti diabolici si irecuperabili . Unii teoreticieni ai marketingului s’ar da cu capul de pereţi şi tot nu ar pricepe cum s-a creat această nevoie . Nevoia de a fi tu insuţi . Uneori este si vanitatea de a arata altora care e treaba , sau bucuria impartăsirii reţetei miraculoase de clătite cu spanac. In englezeste la a arăta se zice „to show” .
Singuratatea individului de secol XXI , nu mai este demult o noutate . Pare mult mai evidentă în zonele publice , dedicate prin excelenţă colectivităţilor . Trebuie doar să observi , oamenii singuri din metrou , privind in gol cu niste căsti pe cap (mai degraba antifoane)– pentru a nu’si auzi bataile propriei inimi . Ii poţi vedea pe singuraticii de pe stadioanele divizei A , schimonosiţi de ură cu pumnul ridicat deasupra capului . Apoi sunt cei care umplu in weekend cluburile , sau locantele de pe valea Prahovei – aceştea sunt fugarii de „socialul prestabilit”. Dacă stai de vorba cu ei , îţi explică cum ca „îsi incarcă bateriile , pentru saptamîna care vine „ . Trist foarte trist – acest spot Duracel . Am scris cindva pe undeva ca agora e moartă şi inutilă . Imediat s-au gasit nişte idealişti patetici să mă tragă de urechi , intelectuali blazati cu „activitati sociale „ . Am scris lucruri urîte, blasfemii şi scîrnavii – şi am facut lucruri de o mie de ori mai urite .
N-am putut fi Goldmund , baiatul bun şi ascultător al mamei mele , nu am putut fi soţul fidel şi iubitor al uneia sau alteia , n-am putut fi arhitectul de geniu pe care l-ar fi dorit orgoliul meu , ori angjatul discipinat „already executed it” pe care l-ar fi vrut sefii mei – asa ca am hotărit sa fiu eu insumi .
Lumea scrie . Si asta e bine .
Da,lumea scrie si parca face asta din ce in ce mai des. Motivele nici macar nu mai conteaza, sunt atat de multe si diverse incat daca as incepe acum sa le enumar as face un comentariu mai lung decat articolul tau.
RăspundețiȘtergereSi da, e bine daca macar din cand in cand, uneori fie si doar in gand, sa reusim sa fim noi insine.
Stii ce cred ? Ca pe undeva , a fost o lunga perioada de "lipsa de identitate " - am sa o numesc epoca anonimatului in uniforme . O vreme in care chiar nu conta ce gindeste un chelnar - trebuie doar sa serveasca la masa . Acum ceea ce spunem poate avea orice valente . Cuvintele sunt in actiune , construiesc realitatea lafel ca si caramizile .
RăspundețiȘtergereNu stiu cum a fost atunci decat din ce mi s-a povestit, dar eu am senzatia ca inca mai suntem intr-o perioada in care uniformele sunt la mare valoare, fara sa ma refer aici doar la imbracaminte.Si ai zis bine ca ceea ce spunem "poate avea" orice valente, desi cred ca era mai bine spus "ar putea avea" ( adica implica un "daca"). Hmmm...am o zi proasta, e clar.
RăspundețiȘtergereAm citit ceva din incursiunile tale prin m.r. paraschivescu . lucrurile nu sunt in nici un fel prestabilite - adica nu au valoare proprie intrinseca , au valoarea pe care observatorul le-o confera . Cit despre zile proaste , e ca la restaurant - daca doriti o zi proasta va servim una :) have fun
RăspundețiȘtergereS-a scris dintotdeauna (jurnal, oracol). Doar ca acum e doza mult mai mare de exhibitionsim facilitata de net (blog, lepse, aso)
RăspundețiȘtergereImi scot palaria cu pene multe Ioana , ai forta restul e pornografie :)
RăspundețiȘtergereCe imi place la "blogareala" - gratuitatea absoluta a gestului . E ca un zoo - la care nimeni nu taie bilete de intrare .
si mai e ceva la zoo asta electronic , lumea e in custi de buna voie - nestiind daca zabrelele protejaza privitorul sau exponatul . Nu conteaza de ce parte a gratiilor te situezi , si maimutoiu se simte in siguranta si se uita la tine .
RăspundețiȘtergere