70.000 de mii elevi nu se vor prezenta la bac ....

Citesc asta pe o burtieră de televiziune . Oare cit inseamna asta dintr-o promotie 2012 ? Ca oricărui roman, fără procente , orice exprimare îmi pare abstractă . Nu stapinesc statistica asta , dar pare un oraş mediu spre mare din Romania – populat cu d’aştea d’a 12’a care nu vor „la bac” . Poate se duc la Mare – sau la o altă mare . Se zice că le’ar fi teamă de Big Brother . Anu’ trecut s’a filmat şi procentele au fost dezastroase . Sau poate hîrtia aia gălbejită nu le oferă nimic ? In Spania pe căpşună se pune diploma aia ? Ai nevoie să ştii să faci limite – ca să depăşeşti limita asta ?

Pe vremea mea , la un liceu teoretic de faimă locală – numai cine nu a vrut nu „a luat” . Sigur, se „fura” pe vremea aia ca’n pădurea Sherwood – se copia cu „bilele la vedere” , sub ochii indulgenţi ai dascălilor. Promovabilitatea conta , era în joc prestigiul liceului , deşteptăciunea proverbială a poporului roman . Nu erau demult apuse vremurile în care se raportau producţii astronomice la hectar !

Să’nţeleg că acum nu se mai fură , nu se mai copiază ? La nivelul ăsta nu ! Trebuie ruptă pisica ! Să curmăm răul de rădăcină !Minunat ! Aud că nuşh ce doamnă – procuror general pare’mi’se – are un doctorat cu „citate din alţii” – inclusiv subsoluri . Asta înseamnă că furatu’ , e o virtute – la’ndemîna unei prea nobile clase . Nu mai e „open” şi pentru norod , darămite prntru mucoşii d’a 12’a . Si aşa „prostimea”, nici măcar la furat nu se pricepe . Cine are şcoala asta , fură industrial, sublim şi fără inhibiţii  – mastere , titluri universitare , doctorate – fură cu vaporu’ nci măcar cu paletu’ . Se simte diferenţa de clasă !

Profii şi „formatorii de opinie” se plîng că absolvenţii nu  mai ştiu să scrie romîneşte . Mă’ntreb cum au trecut clasa , că doar bacu’ nu e prima foaie pe care au iscălit’o ? Apoi dificultatea subiectelor e medie , nu-ţi trebuie multă minte de’un cinciar . In fine , la ce ţi-ar servi să excelezi în ortografie? Se scrie „miau” ca pisica (vorba lu Ciutacu’) în primării şi ministere . Valorile momentului sodomizează limba romana la orice emisiune TV . Imi amintesc un vers din Timpuri Noi : „Copii privind peste gard , cum taţii lor pe gît toarnă bere / De ce să se ducă la şcoală atîta – cînd uite ce bine-i de Stere !” (citat aproximativ) . Inutilitatea şcolilor pare evidentă – din moment ce „modelul vizat” de către aspirant se descurcă excepţional şi fără carte. Toţi enciclopediştii secolului trecut sunt nişte sărmani anonimi pe lîngă starurile din divizia A .

Mai apare şi un preşedinte de stat care’ntre două hăhăieli – zice că şcoala romaneasca face filosofi cînd e nevoie de chelneri şi tinichigii ! „Vă mai aduc doi beri , dom’ căpitan ?” N’am să lungesc prea mult pelteaua şi am să bag (nu trag) concluziile :

1) Bacul nu prezintă interes , nu e pe furate ,e mult peste nivelul real al candidatului , nu oferă competenţe căutate de piaţă , - e un mare bullshit şi în general merge şi fără ....

2) Societatea care’l menţine la aceste standarde nu pricepe că bacul este înafara intereselor şi preocuparilor noii generaţii, „obsolete” , iar absenţa de la examinare e o ultimă formă de protest ! Oh yeah , anarhistul din mine exaltă – Să fie revoluţie ! Să-i bărbierim p’ăia graşi din scaune , care oricum n’ar fi în stare să ia un bac pe bune , cît de doctori or fi ei în money&pularea maselor !”Bagă nişte milă, şefu’ !”

Grazie signore !

Mă duc la o întîlnire . E o întîlnire de afaceri – aşa că’mi trebuie vreo 5 minute de oglinda . Experienţa te’nvaţă că se aşteaptă de la tine ceva , o prestanţă , o ţinută , o aparenţă – resul e derizoriu . Pe nimeni nu intereasează cine eşti defapt . Ei au nişte nevoi , superficiale şi ele , tu doar trebuie să pari cel care le înţelege şi le poate transpune în realitate .

Am un sacou negru imparabil , Versace – prin croi şi prin culoare merge în multe combinaţii . Aleg una simplă – pantaloni cambraţi , în alb şi negru longitudinal . Albul este minimal , intuibil – negrul e masa – 90% lînă , restul obscen . Sub sacou un tricou cu gri închis , cu ceva comun scris în dreptul inimii . La asta port o pereche de pantofi sport , pe ton – fără ciorapi . Mă privesc în oglindă – marmota care’nveleşte ciocolata pare acceptabilă . Fac o cruce ortodoxă şi las oglinda în urmă .Ajung la restaurant , la ora vorbită – conform ceasului meu elveţian cu limbi fine .

El e grizonat – de o vîrstă incertă – 45 + - italiano , calabrese , Luigi . E extrovertit şi expansiv – îmi intinde mîna într-un gest larg  . O prind rezervat şi constat că palma e uscată . Ne aşezăm la masă şi vorbeşte . Doamne cît vorbeşte ! E un tip cu vise , mă surprinde lipsa concretului din spusele lui . In fine, mă decid să’i ascult visul , deşi mi-e clar că nu ne vom întîlni acolo ! Notez , cu un liner negru pe un blok notes . (v’am zis că detest pixurile) . E expansiv , mi se adreasează direct – ia lineru’ şi se apucă să deseneze pe un şerveţel – nişte guguloaie . Inţelegi ? Inţeleg , cum dreq ? sunt şi plătit pentru asta . Traducătorul nostru tace . La un moment dat îmi face cu ochiul . Mă fac că nu pricep – dar pun toate asta în ecuaţie . Pricep ce vrea Luigi , nimic special – ceva mediteranian , cu influenţe bizantine – într-un oraş provincial din Oltenia . Merge ! Am văzut multe alte împlanturi mult mai puţin reuşite ....

Acu ie rîndu’ meu! Drept pentru care recuperez lineru’ şi scriu pe hîrtia mea cît vreau , pe treaba aia . Mercenary , on your service – sire ! Ingălbeneşte , zice că e mult , inadmisibil ! Enorm ! Răstimp am expresie de caras . Dă din mîini , îsi aruncă pe jos batista , se răsteşte la translator şi e gata să-şi smulgă inima din piept . Zice că mai ieftini sunt designerii de la Milano , şi aia chiar sunt designeri ! Aici suntem de acord , numa ca io nu’s designer ! Stupefiat întreabă „who the fuck i am ?” . Noroc că între timp am aflat răspunsul la întrebarea asta . Explic într-o engleză ireproşabilă (pe care evident că nu o înţelege) că’s o combinaţie non-lineară între Merlin , Nemesis şi mă’sa ! Mai scînceşte timp de juma de ora , explicîndu-mi că pe mă’sa o cheamă Francesca . Dupa asta scrie cu lineru’ meu pe şerveţelul lui o sumă cu 200 de eu – mai plăpîndă decît cea propusă de mine . Suntem DONE , dragă Luigi , mai fac cîteva fiţe referitoare la avans şi brusc rîdem cu toţii , inclusiv translatoru ! We have a deal !

In fine , atmosfera se detensionează şi apare şi chelnăriţa să facă nota . Luigi e vesel şi mai pune 5 lei peste . 5 lei peste e ceva subţire şi pentru Rm.Valcea . Spune ceva la translator şi ăsta zice la chelneriţă „Imi place să ajut oameni nevoiaşi ....” . Tac ca peştele , sună sinistru – aproape o ofensă ! Văd privirea încrîncenată a doamnei , care e gata să-i dea cu fişicu’ peste obraz macaronarului ! Numa că Luigi are simţu’ situaţiei – o’ntreabă imediat dacă are copii . Madame zice că DA ! Luigii zice că’i plac la nebunie copii – madame băleşte ! Madame zice la translator daca Luigi o place – tanslatoru răspunde şah-mat „toate femeile care zîmbesc sunt frumoase !” .

Chelnăriţa e umedă pînă în străfunduri , simt asta după cum ridică coperta de vinil ! S’ar duce cu Luigi pîn la capu’ Horn – fără bilet de întoarcere . După o vreme mai zice vo’ 3 chestii (Luigi) – de bun simţ şi onorabile , cu care sunt de acord implicit .

Mă ridic în picioare , întind o mînă , revăd brusc legiuni de mătuşi răpuse de Adriano Celentano şi adaug un imperceptibil „Grazie signore !”

intre texte

După ce tocmai am publicat Orizontala , m’am uitat rapid pe lista cuvintelor cheie – a porţilor pe care s’a ajuns aici ... Cititorii mei adorabili , mult mai deştepţi decit mi’am imaginat . Iată o spicuire , cu paginare verticală de data asta :

1          dressing                                                                                                      

2          ma pis pe iubirea ta                                                                                                          

3          constructia pentagonului regulat                                                                                 

4          de ce ieşti rau cu mine                                                                                                     

5          desen pula  

6          cum sati faci coaele mari                                                                         

7          pule in gurita                                                                                              

8          stik cu bere  10                                                                                           

9          stiri mediafax                                                                                                          

10        a venit vara 1 iunie

Nu e nici o mistificare – un paste nevinovat !Mă interesează autorii poziţiilor 2 şi 4 . Pentru cel de la poziţia 6 (bănuind că este un el) – să mă sune, ştiu răspunsul !! Deasemenea ăla cu stik de bere (stik e acronimu’ de la 10 lăzi pen’ cine nu pricepe !) V’a pupat moşu ‘ – şi conform notei de la 10 – a venit vara !

LINIE ORIZONTALA ,

Aseară , dacă pe la 3 noaptea mai funcţionează „aseară” , citeam ceva . N’are importanţă ce , dar dacă vă zgîndăre curiozitatea o cartea groasă , cu coperţi tari şi file gălbui , de gramaj mic . Eram tolănit pe dreapta cu perna sub braţ . Dacă aş fi fost tolănit pe stînga aş fi citit ală carte , sau chiar dacă ar fi fost aceeaşi copertă şi titlu – tot ar fi fost altă carte . Mi-ar fi intrat si ieşit prin alte vortexuri (folosesc cuvîntul asta întrucît „orificii” e vulgar şi-mi aminteşte de o oră tristă de biologie) . Cînd învăţ , îmi schimb atitudinea – faţă de carte şi evident faţă de mine , schimb poziţia şi postura – devin serios , lucrez . In astfel de cazuri Lectura se face la masă , în poziţia şezut regulamentar , pe care o ştiu şi maidanezii . Coloana vertebrală uşor aplecată , cafeaua pe mîna dreaptă iar pe stînga un tîlhar crucificat prins în Ierusalim . Dacă’mi trec mîna prin păr , e un semn că m’am pierdut că am ieşit din carte – găsind alte cărţi deschise în mintea mea . E ca la femei , cînd îşi trec mîna prin păr , e semn clar că te-au văzut chiar dacă sunt întoarse cu spatele . Au ginit gîndul ăla murdărel pe care l’ai aruncat în eter şi uneori e o aprobare tacită – deşi nu’s conştiente niciodată cui aparţine gîndul. Roger ! Buey deci citeam , tolănit pe dreapta – ceva bun . Aşa de bun încît mi-am scos pixul de la brîu . (o secundă am vrut să scriu pixu’ – dar ortografia asta ar fi generat interpretări ) . N.A. – toată emisfera septentrională ştie că detest pixurile – sunt ieftine , vulgare , făcute din plastic , în serii fără de număr . Sunt pentru contabili, sau alte forme de superficialitate analitică şi sunt blestemate să bălească albastru sau să nu lase urmă deloc . Uneori sunt portocalii cu trandafiri şi cu îndemnul VOTATI (vulgar şi el) . Alteori au forme stranii , cu protuberaţii rotunde , care se repetă . In astfel de cazuri mă întreb dacă trebuie băgate undeva anume . Acum că am terminat de înjurat familia soioasă a pixurilor, revin la subiect . Hold on ! Deci scot pixu şi notez , cîteva cuvinte – pe care eu însumi le descifrez greu (altă consecinţă a scrisului cu pixu’ – cînd scrii cu pixu’ pur şi simplu îţi baţi joc !) . Am mai scris despre legătura între stilouri şi caligrafie . Buey deci iau notiţe – fenomen extrem de rar la subsemnatu’ . Am văzut mult mai des stele cu coadă decît pe mandea luînd notiţe în această viaţă . Tocmai d’aia mă gîndesc că e un eveniment cosmic foarte important . Nu trebuie ratat sub nici o formă ! Jupiter conspectează ! Imi proptesc luneta cu ocularul pe pupila dreaptă şi cu membrana în spatiul intercostal 13-14 . Mă observ de dinafară către înlăuntru , pînă prind un bîzîit fin – abia perceptibil . E clar ! Două supozitoare la 6 ore – sau un pix cu protuberanţe Veşnic ! Comprim luneta , cu gest de amiral chior , şi o bag înapoi în buzunarul de la halat . Am halat d’ăla de oameni serioşi – în culoarea feţelor de plapumă , matlasat – cum am văzut eu la un Tipătescu jucat la Naţional . Citesc , şi din cînd în cînd – dau cu pixu pe hîrtie . Acum mi-am pierdut interesul de a mă mai observa în această postură . Aşa că sunt atent la carte, dpdv fizic – conţinutul oricum e de natură eterică . E un manual de făcut vrăji ! Paginile sunt foarte fine şi galbene . Pe vremuri în puşcării ar fi valort o avere ! S-ar fi putut face zeci de mii de ţigări din paginile astea . Iar ţigarea’n penitenţă e mai tare ca aia de pe eşafod, plus că nu e moca !Gata cu nostalgiile obscure ale conspiraţiilor în care sunt prins mai tot timpul! La un moment dat – după ce scrijelesc o hieroglifă – trag o linie , dreaptă şi orizontală . Instinctiv mă apuc să adun pe coloane – albe cu albe , roşii cu roşii . STOP – nu e nimic de adunat ! Mă uit încă odată la linia aia orizontală – gîndindu-mă ce vrea să’nsemne . Scot luneta . Brusc îmi amintesc de miile de foi pe care am scris sau schiţat cîte ceva . Unde sunt ele ? Bascule de celuloză ! In cel mai bun caz le’ar fi molfăit un măgar îndărătnic, priponit de un stîlp de telegraf undeva în Bărăgan. După asta le-ar fi bălegat brun, dînd mulţumit din coadă – şi astfel cercul operelor mele neştiute s’ar fi închis magistral – Omule, care eşti pămînt şi în pămînt te vei întoarce ! (sau vicevercea) Nu ştiu ce conţineau paginile alea produse de mine , îmi amintesc însă multe linii orizontale . Verticale mai puţine. Se ştie că am vertij .Verticalele au conotaţii obscene străpung , dezbină , clasifică , generează tabele ! Dar orizontalele ? Sunt concluzive , acţiuni finale – ultimul gest – după care se instaurează tăcerea – sau urmează altceva – ceva nou , netrăit încă. Capitolele încheiate ale vieţii mele se termină în linii orizontale . Pînă aici ţi-a fost Spînule ! zise Harap Alb – scoţînd pixul din nas ! Linia aia orizontală mă fascinează – o înţeleg pentru prima dată în această viaţă, şi vai , (mi-)am tras-o de mii de ori – şi tot de atîtea ori am continuat drumul nepăsător , neînţelegînd niciodată conotaţia ei profundă ! Pîna aici – trasă cu vîrful spadei pe nisip ! Bag mulţumit luneta înapoi în buzunarul halatului şi bag şi cealaltă mînă goală, aşa d’amoru simetriei. Imbrac cămaşa albă de bumbac , cu gulere mari , răsfrînte, dantelate . Imi prelungesc pantalonii de piele cu cisme negre , fireşti de luceoase cu pinteni argintii . Mă scol în picioare , fac gestul ăla rotund în jurul taliei şi închid cercul la spate . Răstimp ascult pîrîitul familiar al pieii argăsite şi foşnetul de velă al bumbacului alb – adaug şi clinchetul inconfundabil al argintului . Conchid că-mi place ţinuta asta – En garde ! PS . Cartea există , deasemenea coala şi pixul – nu mai vorbesc de linia orizontală de netrecut . Iar acest text , aşa cum o fi el este dincolo de acea linie orizontală . Ce-o să fie de acum încolo ? Altceva – pînă la o nouă orizontală ! Mi-am promis asta !