Ieri n’am făcut mare lucru . Nici ieri nu am făcut mare lucru . Simt cum zilele binecuvântate , in special joile , trec d’a’mboulea .Joia e a patra , deci in pintecul simetriei din 7 .D’aia este ideală pentru o capodoperă , ori un act mare de voinţă individuală .Joia imi plătesc mobilu’ – din voia lor şi mila mea . Rembrand a inceput rondu’ de noapte intr-o joi şi tot intr-o joi a şi fost tăiat . Nu pot să trăiesc in tensiunea fără contururi a unei zi de vineri . Toţi aşteaptă să se facă ceasurile 5 . Vineri la 5 - incepe eliberarea. Si aşteptarea asta descintata , cu damf de dorinţă , face ca limbile ceasurilor să se’nvârtă mai repede ori razna – ca’n bermudele triunghiului . Vinerea trece intotdeauna mai repede . Joia poa’ sa nu-ţi treacă niciodată . Nuşh de ce am senzaţia că e joi , şi traiesc ca atare .
Mi-au vorbit ciţiva oameni , si cu tonul neutru sau plictisit , al unei gagici de la informaţii CFR – le-am spus ca trenul pleaca in 10 minute de la linia 3 sau 7 sau 9 ori e suspendat pur si simplu . Nu , nu stiu de ce intirzie acceleratul de Satu Mare – dar ştiu de ce intirzie Iisus de 2000 de ani . Unii m-au privit ca pe un vierme şi am simţit dorinţa lor lăuntrică de a ma strivi , doar doar vor afla dacă zemurile ce-mi ies de sub pielea lucioasă cu sclipiri unsuroase sunt verzi sau roz . Totuşi nu au avut curaj să facă asta . Alţii s-au aplecat cu sfială la ferestruica semicirculară şi au inceput cu un „Nu vă supăraţi ....” . Intotdeauna imi desfac picioarele şi mă dau unpic pe spate cind ei se apleacă . Si nu mă supăr niciodată .
Spre seară m-am plimbat printr-un parc şi am găsit de cuviinţa să intru intr-o galerie cu pinze . O doamnă expunea . Portrete in general , tuşe groase , culori uşor pastel şterse estompa . Am reţinut doar o pereche de ochi albaştri şi o mănuşă metalică . Le ştiu pe amindoua din alte galerii ,din alte zile de Joi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu