Mi-a crescut barba . Nu mi-am lăsat-o cu intenţie, a crescut pur şi simplu , mai degrabă ca o dovadă, o dovadă a naturii mele vegetale . Intotdeuna am asociat creşterea, ca act , acestui regn , păduri in miniatură, năpădind uscatul alb al feţei mele . O dovadă a faptului că ieri a fost – a fost şi atât – perfect compus . E un ieri in care eram proaspăt bărbierit şi zâmbitor , in oglinzi , ca orice fante cu ochi albaştri , din reclamele Gillette . E un ieri pe care nu’l regret , deşi aud tot mai des de la cei ce mă’nconjoară „s-a dus tinereţea...” urmat de un oftat melancolic .
Noul Fusion Power cu 5 lame şi vibromasaj , noul gel asociat cu vijiitul maşinilor pe piste de formula unu . Zimbetul ăla de self –satisfaction , când işi cuprinde obrajii şi bărbia in palme imi e total străin . Unul din cele mai neinspirate cadouri ce mi le’a făcut o gagică , a fost un flacon de After Shave , Cooling Lotion . Nici ea nu stia la ce se foloseşte dar zicea că e „cel mai bun” . Asta evident , ca o consecinţa a faptului că eu insumi eram „cel mai bun” , pentru ea . Multă vreme , sticluţa misterioasă a stat prăfuindu-se pe poliţa de sub oglindă . Intr-o zi am incercat să curaţ nişte scule unsuroase cu ea , in lipsă de spirt . După ce am frecat ca bezmeticu’ o jumate de oră şurubelniţa , am citit pe cutie „sans alcohol” , in consecinţa fără atu , fără vreo trebuinţă . Am aruncat-o , deşi era un dar făcut cu cele mai frumoase intenţii . Nu mă dau „dupa” cu nimic , deşi-mi amintesc sunetele scoase de bunică’mio când işi dădea cu spirt pe faţă după . Obişnuia sa-şi ascută briciul pe o cureluşe intinsă pe un suport de lemn . Era un ritual , era riscant – d’aia trebuia să fii tot timpul atent , in gardă . Asta uneori mi se pare bărbăteşte ...
Barba asta confirmă prima propoziţie a lui Kepler şi chiar relavitatea, Mysterium Cosmographicum . Kepler insuşi era bărbos . Si ca mai toţi bărboşii celebri avea o stranie lucire in ochi . Iar ochii sunt mai vizibili dacă buzele sunt mai estompate . Femeile fac asta rujindu-se – iar apoi vazind disproporţia işi fac umbre la ochi . Imi place asta de mor ! Nah la bărbaţi e mai triky , ne estompam buzele lăsăndu-ne bărbi şi mustăţi – less endeavour , less money … Daca e prea’prea Bin Laden , abulim şi nişte ochelari de soare şi iată portretul artistului .
Niciodată un bărbierit nu m-a făcut , mai proaspăt , mai bărbat şi cu atit mai puţin „mai increzător” . M-am bărbierit , pentru că aşa am pomenit că procedează bărbaţii erei mele . E un obicei dobândit , un mimetism cu substraturi igienice ori estetice , o modă. N’am invăţat asta de la tata , deşi cred că mi-ar fi plăcut . E un pas iniţiatic in domesticire , ca atunci cind mama ii dezvăluie ficei secretul creşterii cozonacilor ei . Homleşii , loviţii de soartă ai marilor oraşe, sunt bărboşi, cu privirea pierdută – e o dovada a neputinţei lor , a mizeriei şi promiscuităţii la antipodul civilizaţiei .Insuşi termenul peiorativ de „barbar” işi are originea in pilozităţi blonde vizigote ori intunecate , hunice .Nu ştiu dacă mi’am lăsat barba asta din neglijenţă sau comoditate , in nici un caz „nu’mi stă mai bine” . Nu am să spun nici că este o marcă a unei anumite vărste ori stări interioare , prin urmare o consecinţă ori un manifest . Am o barbă rară şi aspră cu câteva fire albe, incă departe de a fi sură , dacă e să privesc partea plină a paharului .
Uneori când mă gândesc la ceva , caut un răspuns ferecat in minte ori mimez asta destul de bine – mă pomenesc incadrându-mi buzele intre police şi indez , apoi trecândumi palma in jos către gât . Reiau gestul ăsta de câteva ori şi in răspăr . Este o periere a palmei sau o mângâiere a bărbii , nu ştiu cum să o iau , insă o fac pur şi simplu . Nu e un gest conştient , dar pe undeva există credinţa ca numai aşa gasesc soluţia . Poate caut o confirmare tactilă in ambele direcţii , o dovadă a faptului că sunt – aici şi acum , in carne şi oase , şi carnea asta are păr pe dânsa . Am văzut mişcarea asta in Kagemusha , asociată cu atitudinea meditativă a seniorului alfa – superb jucată .
O cuprinsesem in braţe , şi’mi coboran buzele in lungul reliefurilor ei blânde . O dezmierdam , şi doar tu ştii cât de mult imi place sunetul şi acţiunea acestui verb , cu toate conotaţiile scato pe care le are etimologic . Când deodată mi’a prins capul in palme şi mi-a şoptit : „mai fă-mi asa !” . Mirat m-am oprit şi am privit-o lucid preţ de o clipă .Am oprit şi caseta cu Bob Marley şi respiraţia sacadată. Fără să deschidă ochii , a spus : „mai fă-mi acolo unpic , cu barba...” . Si am făcut aşa o vreme , bucurindu-mă’n doi de atingere , electrizantă pentru ea , duioasă pentru mine . Poate d’aia imi trec din cind in cind mâna prin barbă , căutind in subconştient genul acela de senzaţie .După un timp , a spus , tot cu ochii inchişi : „e aspru ...” . Deatunci obişnuiesc să păstrez pe marginea patului , o pensulă de ulei , cu virf scurt , tăiat drept . O folosesc de fiecare dată cind vârtejul iubirii mă prinde proaspăt bărbierit , deci nepregătit pentru asta . E un surogat , spune ea , „nu e lafel ca barba ta ...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu