Zilele trecute a trebuit sa trasez o parcare . Am primit pentru asta ordine precise , o hirtie cu marcajele desenate , o ruleta de 10 m si o echipa de 4 oameni . M’am uitat pe hirtie , m’am uitat pe teren si am spus „mare scofala...” . M’am uitat la oameni si m’a apucat o mincărime stranie sub barbă , si mi’am spus :„e imposibil cu ăştea ...” . Trebuie să spun aici că ordinul Marelui Stat Major era „Să fie gata in 2 zile or else...” . Era vorba de vreo 350 de locuri de parcare si alte marcaje diverse ce acompaniază deobicei astfel de amenajări . Zis şi făcut , mai mult zis - Făt-Frumos purcese la treabă in gradinile căpcăunului . Numai că vezi bine , cei 4 tovarăşi de ispravă , care’i fusesera incredinţaţi nu erau creaturi oarecareoarecare . Erau eroi de poveste , fermecaţi , avind puteri şi insuşiri de’a dreptul miraculoase .
Păsărilă-Lăţi-Lungilă era un gagiu pe la vreo 30, mare cit malu , cu o şeapcă inconfundabilă „Los Angeles Lakers”. Era pe departe cel mai puternic şi mai plictisit din gaşcă . Avea sarcina fină de a da cu pistolu dungile peste şablonu potrivit de ăialalţi . Vorbea puţin şi fără continut , obişnuind să-şi termine zisele laconice intr-un „’n pula mea”. Cind stătea (ceea ce se’ntimpla mai tot timpul) işi vira auricularu’ in organul care’i dă numele . Făcea un gest scurt şi rapid , ca un trenurat energic de citeva ori , după care rinjea satisfăcut . Habar n’am dacă asta i se trăgea de la biriitul enervant al compresorului , care era „scula lui” , un fel de prelungire organică .
Setilă era şefu de jure al echipei . Un nene pe la freo 50 , uscat , purtind o barbă ingrijită si avint privirea aparent inteligenta . Aceasta aparenţă a durat doar un sfert de oră . Avea blugi strimti negri – as spune rock de strimţi , cam cum purta Bon Jovi şi subsemnatul prin 90 . Era singurul care avea ruletă si pretenţii că s’ar pricepe . Incă nu mi’am dat seama la ce anume . Avea tot timpul păreri , absolut pesimiste şi ţine morţiş să mi le comunice „Astăzi are să plouă” „Dunga aia e mai lungă cu 20 de cm...” „Aialaltă e strimbă” „Eu zic să incepem din partea aialaltă , că aici o mirlim” . Straniu verb a mirli-mirlire . Tot timpul ceva nu era „cum trebuie” căci el era „cum trebuie” owner . In general era un tip trist şi indaratnic , cu nimic mai prejos decit romanul mediu blazat dar cu know-how cit cuprinde . I’am zis Setila pentru ca atungi cind nu vorbea - bea . Altfel Timpilă sau numai Pilă ii cad lafel de bine ca porecle .
Gheonoaia era o dama in jur de 25 căreia i se spunea „Fifi” şi care juca rolul ingrat dar responsabil de „alfa female” . Adicătelea unde era curu ei acolo era şi şablonul,compresorul şi echipa veseliei . Vorbea deocheat şi acţiona imprevizibil si violent . Era intruparea verbului „Eu vreu” . Aprigă şi iute la minie , ii mai cirpea p’ăilalţi justificat ori ba . Nu’şi cerea scuze niciodată .Din cauza asta mai tot timpul era la cuţite cu Setilă . Păsărilă-Lăţi-Lungilă (zis Sile) ar fi futut’o in orice clipă şi din orice poziţie , aşa ca o urma instinctiv cu pistolul armat şi având zugravit pe chip un rinjet cu subinţelesuri sexuale .
Al patrulea personaj este cel mai puţin interesant şi n’am găsit nume de poveste pentru ea , pentru că pur şi simplu n’avea nici o poveste . Am să-i spun totuşi Neutrela . Era grasă şi fonfăită , purtând un trening in culorile clubului Steaua . Ii lipseau 2 incisivi din faţă , unul de pe mandibulă celălt in diagolă de pe maxilar – aşa că zimbea tot timpul . Pe departe cel mai retardat si anost personaj din această poveste , avea o sarcina complicată - să dea la manivelă , in rezervorul cu vopsea ca să nu precipite amestecul divin . Nu avea păreri şi obosea repede . Ca la orice echipă care ar funcţiona in mod normal in trei , era al patrulea om .
Băi , deci mi’am inceput ziua de joi cu ăştea – pe un soare de mai prietenos şi cu cel mai pozitiv gind să dau gata parcarea in două zile . Astfel si capcăunul va fi mulţumit iar Făt-Frumos va culege roadele victoriei . Pină la primul păhărel de rom din geantă , Setilă a fost cooperant , uitindu’se cu interes pe plan . La intors de citeva ori „Noi ne uităm aşa ..” şi m’a privit triumfător arătindu-mi clădirea . „Nu , invers” zic . „Ah , da” – confirmă – „normal că invers, totul e invers... ” . „Beţi şi dumneavostră dom’ inginer o guriţa ?” . Mă uit la el , mă gindesc unpic – la guriţă , la guriţa aia de mi’i dragă mie . Nu , hotărit lucru – dom’ inginer nu bea astăzi , deşi nu’i străin deloc de serbările bahice , aşa că găseşte o formulare motivaţională in care nu crede nici el , cine ştie ce : „Azi trebuie să terminăm aici , in faţă” . Dureaza vreo două ore să trasez şi divizez cu creta primul rond , timp in care asist neputincios la citeva controverse estetice ori topografice iscate intre Fifi si Setilă . Sunt calm şi arbitrez scandalul cu imparţialitate balcanică . Fifi e bosumflată şi continuă bodogănind, o alfa female ştie intotdeauna cum trebuie făcut . Setilă e mai resemnat , căutându-şi tristeţea in pistruii astfaltului . Defapt mint intrucit , toată incinta e rezolvată cu pavele de ciment – o vreme imi vine’n gind refrenul Phoenix , „Pavele ! voievoade/Scoală-te ! şi ia şaua /Roibului! ...” .”E bine, dom’ inginer ?” E bine şi mă duc agale să ling o cafea la OMV , nu inainte de a lăsa in urmă un „Stiţi ce aveţi de făcut ...” confirmat de setilă cu un submis „Oh yeah , boss”.
Casiera de la OMV e miştoacă şi’mi face o mare cafea cu descintece , pesonalizată . O beau pe’ndelete , fumez şi mă pierd in gindurile mele . Lumea mea are culori de petale ce se scurg amestecindu’se in blană caldă cu păr lung, mătăsos de căţea , torcindă de plăcere . Mă gindesc şi zimbesc , mă pierd şi mă refac in adierile inchipuirilor mele – asta e ocupaţia mea preferată . Sunt „cu capul” , cum glumesc cu Nuşa . Mă trezesc insă din toate astea caci am o parcare de vopsit . Imi adun mărunţisurile de pe masă ,zimbesc complice casierei mele lăsindu’i in urmă privirea ce’mi mingie curu . Incă am cur ...
In parcare , care inca-i o delimitare haotică pina-mi trag io liniile ordonatoare , personajele de poveste stau tolănite pe iarbă , făcindu’şi siesta – cu miinile sub cap ca’ntr-un tablou de Baba . Au tras două linii de cind am plecat şi evident au obosit . Mă pomenesc vituperindu-le hărnicia . Mă răstesc , fac uz de postura mea bipedă . Sunt rău . Gesticulez şi inchei trist cu „Da’o’n pizda măsii de treabă romaneasca” . Aici mi se aprinde beculeţul roşu nemţesc montat pe placa de bază chinezească „Dispozitiv de autodistrugere armat . Inceteaza ! ” . Incetez . Năzdrăvanii mei se ridică agale , mimind artrite ori sciatici evidente . Il aud pe Sile „’n pula mea” , scincind a revoltă inainte să tragă sfoara . Diselul comproserului păcăne şi vopsim . Sablonul se umple de vopsea care picură , cam la 8 linii şi trebuie curăţat . Fifi se ocupă de cosmetica asta cu un şpaclu . Răstimp restu stau . Sile o tachinează , zice ceva de cur . N’apucă sa-şi termine aluzia , că o şi incasează , de data asta tare , cu ură , cu un furtun de cauciuc rigid peste miini . Durerea e aşa de mare că matahala se chirceşte schimonosit de dure . Dă cu şeapca de pămint şi urlă „Eu nu mai fac nimic ! ’n pula mea.” . Arbitrez , dojenesc Fifi , care miriie infundat „’n măta de haimana” . „O guriţa dom’ inginer ?” rinjeşte Setilă . Mă iau cu miinile exterioare de capul mare iar cu miinile interioare de capul mic ca orice coleopter . „Trebuie să terminăm !”. Mă gindesc că acest trebuie nu e al meu dar il asum . După vreo oră Sile se linişteşte şi trage sfoara . E un copil mare . Trasez linii paralele de 450 la pas de 250 . Multe . „E drept , dom’ inginer ?” Ridic mina şi confirm şarja de cavalerie „E drept” , Iulius Caesar in Galia Cisalpină . Se trage şi al doilea ax . „Nu ie bine dom’ inginer ... astea e mai lungi!” Le scurtăm , trim ca pe hirtie .” Nu mai bine le lungim pe toate ?” Să lungim o sută si ceva de linii cu 15 cm decit să scurtăm două ?
Convoc o şedinţa . Schimb ierarhia instabilă din curtea pasiunilor . Adicătelea cu harul ce am fost inzestrat de la divinitatea (alias căpcăunul) pun alfa female unde trebuie să fie alfa female – şeful haitei . Imi amintesc că am un personaj numit Suspin ingheţat undeva intr-un realm virtual din WOW . O Numesc pe Fifi viceconsul cit consulul e plecat la cafea . Fifi rinjeste triumfătoare, Setilă e decadent şi decăzut , ca Lear in exil , Sile scoate limba printre deştele făcute furcă . Neutrela ride şi ea , fără poantă fără motiv şi inafara parcării , inafara civilizatiei europene , inafara stratosferei , dincolo de limitele sistemului solar . Buey şi mă duc să respir la mine la OMV dindu’mi ocheade galeşe cu casiera , departe de gilceava unei parcări in născare . Nu vă spun că numai aşa am putut termina chestia in două zile . Mai treceam prin curte şi’o auzeam pe Fifi „Hai dom Nelu mai cu talent” .Dom' Nelu alias numitu Setilă işi indrepta spinarea mai fără chef şi bodoganind un intern „Nu e bine” dar se mişca . Si aşa facură cei patru eroi , strasnica parcare . Drept pentru care căpcăunul fu tare mulţumit şi dete (numa mie) o ladă de bere tămăduitoare – pe care am băut’o . Si’am incălecat pe’o şa, Suzuky şi v’am spus povestea fuky!
Muzica aci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu