atitudini

Nu scriu despre ce se intimpla . Nu scriu despre stiri mediafax . Nu scriu despre Pepe şi Oana . Nu scriu despre viata altora , chiar dacă e aventuroasă , cu femei afro-anale in hoteluri de lux . Nu scriu , in general despre subiecte de prima pagină – pentru că viaţa mea e inafara primei pagini . Si mi se mai pare ceva ciudat la salbăticia cu care e devorată prima pagină . Cred că o parte din noi , jinduim fără speranţă după o viaţă in care să se’ntimple ceva , de natură scandaloasă , pornografică ori barem la limita penalului - cu toate astea , nu ni se'ntimpla nimic . Nefăcind asta deloc , păstrindu-şi castitatea , de român „cinstit dar sărac” , se’nfruptă din „depravările” unei societăţi , nu-i aşa , puţin spus decadentiste ori imorale , care cum altfel poate sa fie, decit inafara lor ? . Noi nu , "niciodata noi nu" ... sta gravat piepturile a milioane de romani .

Mai deunăzi , „neşte” romăni de stufăriş , cumano-polinezieni , au descoperit că haite nărăvaşe de cai „sălbatici” le bintuie moşiile . Nu poţi să-i acuzi pe aceşti domni , in plutirile lor etilice , că nu au spirit intreprinzător . Pe acelaşi tipar alţii au hacuit pădurile , ori au dezmembrat combinate intregi . Aştea din deltă , intre două vodci , au ginit oportunitatea , şansa vieţii lor , mina destinului cu bilet de abator . „Neşte” kile de salam , umblă aşa d’amboulea, fără stapin ori barem băcan , in „no man’s land” , ambalate sau travestite in ierbivore placide . Cum pana mea să ratezi o astfel de ocazie , pe vremurile astea hide ?E o criză scuzabilă pentru orice acţiune, o criză in care nu supravieţuieşte oricine . Deindată vaşnicii cauboi de baltă , au pus mina , care pe lasou texan , care pe şaua de la hondă , care pe bita tradiţională cu incrustaţii mioritice – şi au purces sa adune „fructele pămintului” . Am văzut un astfel de bezmetic la TV , susţinind in oligofrenia’i deloc simpatică , cum că dobitoacele sunt ale lor „din moşi strămoşi” . Care moşi , care strămoşi ? Undeva in negura istoriei , văd un călăreţ mongol , venit cu arcanu , să-şi revendice drepturile din „moşi stramoşi” asupra muierilor , copiilor şi celorlalte dobitoace ale plaiurilor . La capătul celălalt al penibilului se situează ONG – urile şi „oamenii de bine” , care mai tot timpul se situează postsincron faţa de eveniment – ba după ce padurea e demult chibrituri , ba după ce „ursu carpatin” le’a trimis o poză in care stă mumos , culcat la picioarele unui bancher cu flintă . Nici măcar nu avem parte să vedem ca’n Ucraina , sinii unor activiste , prea green . Că e o măgărie , puţin spus inumană , ce au făcut ăia prin deltă cu caii , e evident . Mă gindesc insă , că roiurile de tăuni care pină mai ieri biziiau bidivii , vor trage mai abitir la mult incercaţii lipoveni – e doar o chestiune de „lanţ trofic” .Chestia insă nu e o noutate , are origini vechi postdecembriste , si incepe cu cadinele cu zimbet de rulment din pieţele Stambulului continuind cu mult prea Roşia Montană . Aici imi inchei spiciu’ fără hârieli inutile , ipocrite şi patriotice . Mie mi se ... vouă vise ...