Cîndva urmăream blogul ăsta . Mă
interesa ce se întîmplă – în lumea compunerilor fără temă dată . O prietenă m-a
încurajat să scriu , chiar mi-a trimis un crochiu al acestui format . Nu am
nici cea mai mică convingere dacă am ceva de spus sau dacă am vreun oarecare
talent în a scrie . Am altă meserie , pe care o percep mai înrudită cu
matematica decît cu condeiul liber . Nu mă învinovăţesc de această ipostază –
căci mi-a stat în alegere, în puterea pietonului care după ce se uită
stînga-dreapta – alege momentul să treacă, cu toate riscurile şi năzuinţele înainte
. Sunt ceea ce sunt – conştient şi atît ... Uneori păşesc anapoda – aflu că’i
anapoda de la cei care au răbdarea să-mi vorbească , altfel mie-mi pare în determinat
şi implicit corect . Fac ceea cefac , şi asta este exclusiv treaba mea , viaţa
mea !
In chestia asta , înţeleasă posesiv-„viata
mea” , nu am copiat nimic , de pe fiţuici sau alte forme elaborate ale
imposturii . Dacă vreodată ajungeam la cursul nr.12 , din cele 24 ale unei
sesiuni – în noaptea dinaintea examenului – renunţam să mă prezint . Niciodată
din teama că am să pic sau din somnul implicit al nepăsării . Mai degrabă din
ruşinea de a lua – dintr-un hazard al subiectelor . Una peste alta - ambele
ipostaze sunt de căcat – de un mare căcat . Examenele pe care le dăm sunt doar
nişte abordări formale , ale unor teorii care nici măcar nu mai au pricipiu la
bază . Gnozele moderne nu au fundament , nu sunt ştiinţe ale naturii – ci mai
degrabă speculaţii sociologice . Răspunsul la întrebarea „cine suntem?” îşi
găseşte labilitatea în procente .
Ce sens are să aştepţi 5 ani ,
pentru o diplomă – dacă nu nici o căutare în zona subiectului ? Am zis mai
demult – cunosc medici care-şi urăsc pacienţii , profesori care şi-ar mitralia
clasa , avocaţi care nu răspund la telefoanele clienţilor şi vai arhitecţi care
urăsc profund planeta Pămînt , caşicînd ar fi duşmănoasă cu exerciţiile lor
atît de exuberante şi atît de artificiale ....
A copia – aproape că e un gest
mecanic , guvernat indiscutabil de frică şi în acelaşi timp de avariţie . De a
avea ceva care nu-ţi aparţine intrinsec – o notă , o comparaţie , un titlu !
Făra îndoială a plagia – este perfect sinonim cu a fura .
Azinoapte am văzut un show in memoriam – din păcate o parte din
oamenii de care mă leagă un ombilic fac asta cînd au chef – în cazul ăsta Mr.Jon
Fucking Lord... La un moment dat gagiu’ era pe scenă – nălbit şi decent –
prezentînd piesa pe care avea să o cînte – sincer şi sect , cum îi stă bine –„Soldier
of Fortune” . Zice „O compoziţie Blackmore-Coverdale care mi-ar fi plăcut să
fie a mea ...” . Mi-am băgat o ţigare în gură şi m-am uitat cum cîntă bătrînul
clăpar ( acu’ aflat în excursia ireversibilă) . Sigur că a fost Deep , Extremly
Deep Purple – sigur că „Soldier of Fortune” nu-i a lui , dar uită-te cum o
cîntă – ca şi cînd i-ar înflori din degete ... Nu-i a lui , dar pare a fi cu el . RIP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu