Interferente telefonice ,

Sun azi un prieten . Imi trebuia o cutare informatie concretă, exactă, adresată cumva . Răspunde şi încep prin uzualul “Poţi să vorbeşti ?” , asta pentru că spre deosebire de mine e un tip “de birou” cu funcţii şi trese. Zice că “Da” . Incep să zic chestia – o speţă nu prea complicată , la un momendat aud “Băgami-aş pula în tine de idiot !” . Mă’nfior şi simultan mi se zburleşte coama pe spinare . Pînă să apuc să mi-o bag şi io în el triplu , zice “Scuză’mă, un pieton idiot …era sa-l iau , aşa zi …” . Mă luminez , idiotul era un pedestru, la persoana a III a – deci nu se pune . Totuşi adaug confirmînd propria idioţenie “Conduci ?” ,după care prietenescul “Pot să te sun mai încolo. ” . Zice că nu-i problemă şi să dau înainte . “Aşa şi ….” Problema mea – caut să fiu concis , deşi asta-i o calitate care’mi lipseşte . Bag. Aud un “Aşa şi ….?!”, ca un ecou . Şi-mi dau seama că nu mai e nici un “şi” tac şi zic “Asta e ….”, nu mai e loc de expunere. Zice pe un ton ameninţător “N’o băga în gură !” . Instant mă uit în jur , ca o codană prinsă de tacs’o la o muie . Zic că nu o bag . Zice să-l scuz că vorbea cu fis’o pe care l’a luat de la “grădi” . Il scuz . Zice să aştept unpic că se uită în notebook . Aştept . Mă uit pe geam , la început distrat aşteptînd , după care mă uit din ce în ce mai departe , pînă mă fac una cu ultimul orizont perceptibil . Intre timp il sună cineva “pe ăla de la muncă” zice să rămîn în telefon . Rămîn . Durează , explică ceva . Devine irascibil şi termină în familiaru : “Morţii măti de tută !” . Imi zice să-l scuz că nu e vorba despre mine “Stii ce-I aia o tută ?” . Stiu . “Aşa ti-am găsit …” şi începe să’mi spună . La un moment dat , îşi schimbă tonalitatea şi accentul , de nu mai înţeleg nimic din ce spune . Zic “Poţi să mai repeţi odată chestia aia , ultima cu …..?” . Zice să-l scuz , că mănîncă ceva “ că n-am mîncat de azi de dimineaţă , ştii cum e ?” . Stiu . Mă uit pe geam. “Mai eşti ?” . Mai sunt . “Tu ce mai faci că n’ai mai dat nici un semn de viaţă ?” .

Explic cu oarecare jenă “că nu prea fac nimic” şi “nu prea” e un fel de îndulcitor sintetic , ca zaharina . Eu chiar nu fac nimic . Eu sunt prea lent pentru a fi multitasking . Inchidem amical promiţîndu-ne o bere pe care nici eu nici el nu o vrem . Mă’ntorc la fereastră unde văzusem un mesteacăn , un anume mesteacăn în timpul discuţiei . Mă gîndesc unpic şi realizez că mă ştiu cu mesteacănul ăla demult , dintotdeauna .  Aş putea chiar să-l sun , însă asta e altă poveste .