din taxi

Ma prinde ora prînzului într-un Bucureşti pe care sunt gata să-l accept , cu toate presupusele’i băloşenii edilitare . Un oras bolnav admite un primar doctor . S’a terminat cu prosteala anotimpului confuz de la marginea lui februarie , băi a venit primăvara şi o las să’mi intre prin toate fantele , să ne traim impreuna – fără lăscămbăieli de marinar chiomparliu „Bine ... îhîhî” . Nu mai vreau sa traiesc bine . Nu vreau nici macar sa traiesc excelent . Vreau sa traiesc fiind conştient de asta – doar atit, bucurîndu-mă în tăcere de fiecare respiraţie . Zîmbesc – îmi sunt suficient . Kogalniceanu nu’mi zimbeşte, e cu spatele . Nu se’ntoarce că are gîtu anchilozat in bronz . Si el işi e suficient . Noi masonii ştim că dincolo de moarte nu există nimic . A fi relaxat înseamna să sui într-un taxi fără să te uiti pe portieră după companie şi tarif . A fi relaxat nu e un lux – e o necesitate ,e starea fireasca a individului . Urc în taxi .
- Unde mergem ? imi zimbeşte .
Are parul lung şi negru prins în codiţa . Are cam 30 de ani dar ochii vii de puştan . Poartă o chestie trei sferturi usoara camoo . Who’s hunting who ? Imi place întrebarea „Unde mergem ?” – spusă cu oarecare curiozitate dar în acelaşi timp servil .Suntem, eu şi cu tine – noi – care mergem, unde vreau eu . „ Nu vrei să fii , cîinele meu ?” .Fericirea lui stă in distanţa la care am eu treabă . Imi place că răspunsul e la mine’n pălărie . Il scot cu eleganţă , fără a’mi scoate însă şi mînuşile albe de cabaret .
- Constructorilor 21 . zic , cu precizie de artilerist
- Ce traseu preferati ? -
- Preferam ...Plevnei – Giuleşti , dupa aia stinga la rond.
- Perfect ! îmi zimbeşte şi ridica piciorul de pe ambreaj .
Cît de liniştitor e perfectul asta , cu cîtă uşurinţa a venit şi ce dor îmi era de dînsul . Perfect – şi îmi imaginez două piese mari metalice, să zicem un tub şi un pison – intrînd una’n’tralta fără frecare , firesc – clink - clank . Nu e nevoie de lubrifianţi pentru asta . Trebuie să ţin imaginea minte ca antidot , pentru zilele de căcat care vor veni . Pentru fiecare situaţie trebuie să ai o soluţie în mînecă ! Aici deja gîndesc ca o rapandulă defetistă – zile de căcat nu vor mai veni !Pentru că nu le mai permit asta – pentru că nu îmi mai permit asta . Sunt simultan subiect şi acţiune . Decretez . Băi , deci dacă totul merge prost şi toate conjuncturile sunt potrivnice , nu ai speranţe dar ai totuşi 10 lei în buzunar – ia un taxi . Fi rege 3 staţii , pina la Obor sau unde vrei tu de 10 lei. E mai ieftin şi mai eficient decît orice shrink . Dacă toate afacerile ar merge ca asta , am avea mult mai mult timp , resurse şi bună dispoziţie.Negocierile trebuie să fie scurte şi eficiente ca’n taxi . Clink - clank – we have a deal .Dumneata vrei să cumperi ? Sigur , dacă dumneata vrei să vinzi . Tocmirea pe un preţ e latura semită a contractului . Sunt minimalist şi la acest capitol .
Omul meu conduce şi e ok , are comandă iar eu am tot timpul şi dispoziţia să mă gindesc la ale mele . N’am niciodată chestiile aranjate bine în cap, structurate – în paşi algoritmici şi prioritari . Aşa că de cite ori cad pe gînduri , mă las pradă unui haos interior – mult mai violent decît orice ciclon care se întîmplă în natură . Hotărît lucru , după ce dau lovitura şi mă aranjez – îmi angajez un şofer . Soferul meu tre’ să fie ceva gen Brad Pitt . Hmm , am să fac asta chiar cu riscul de a renunţa la serviciile cameristei mulatre de 17 ani. A avea un şofer – e o necesitate nu un lux . Cred că precede dorinţa de a avea un vehicul de orice tip oricare ar fi schema piramidală ori matricială a dorintelor . Cum ar fi să suni la apartamentul alăturat : „Vecine , dă’mi şi mie o tura - maşina ta de ras şi periuţa nevesti’ti !”? Lafel şi cu şoferu băi , tre să facă parte din pachetul tău de supravieţuire . Acum după dezastru japonez , a aparut un imbecil la TV , care explica el cum că ar fi normal să avem în debara – una bucată ruxăcel înlăuntru cu un „kit minimal de supravieţuire” .Cînd vine cataclisma să fii cu garda sus .In ruxăcel Asta ar trebui să încapă o cheie fixă de 16 , o butelie de 5 l de heliu şi o fructieră cu picior din porţelan . Mă gîndesc la butelia de heliu – ca sa poţi rîde subţire , tu şi prietenii tăi supravieţuitorii .Ai mai vrea să completezi cu ceva ?
Pluteam întro astfel de paranoia , şi vedeam o lume absolut neutră , aşa cum numai de pe locul mortului se poate vedea .La intersecţia cu Vulcănescu îl aud că spune :
- Nu vă supăraţi pot să vă’ntreb ceva ? şi întrebarea are ceva straniu in ton . Reexaminez situaţia înainte să răspund .Imi inspectez sumar ţinuta şi încerc să mă adulmec . Probabil că-i par altceva decît sunt în realitate , ministru sau scamator .
- Sigur că puteţi . Si astfel păstrez distanţa de siguranţă impusă de politeţe . Sunt numai urechi .
- V-a spus vreodată cineva că sunteţi nebun ? şi ochiul drept i se zbate puţin .
Sunt tentat să’njur birjăreşte sa-l iau de guler cu un ton agresiv „Musiu' , cum îţi permiţi ?” . După care îmi inmoi violenţa şi devin lucid . Am timp să observ culmea şi şesul emoţional al acestei sinusoide .Realizez că defapt el e birjarul postmodern şi eu lordul dîmboviţean . Reascult întrebarea în interiorul unei minţi liniştite , without emotions şi zic :
- Da mi-a spus ...
- Si credeţi că sunteţi ?
Cad unpic pe gînduri . Mă înfioară exerciţiul comparaţiei . Psihitria operează cu un model de echilibru , un zero , clinic sănătos – orice e mai sus sau mai jos – e patologic . Zero ăla referenţial nu am cum să fiu , doar ma respect cît de cît ? Aproape ca’mi vine să’l întreb „Nu’i aşa că nebuniile episodice , puseele scurte nu se pun ?” . Cît de nebun sunt ? Cît de departe e mintea mea faţă de ceea ce se chemă un psihic normal ? Chestia asta , dacă ar fi să fie aşa e gravă ? Rîd , la început în sine , după care rîd pe bune . Las hohotul ăsta liber , să mă străbată natural , fără reţinere – ca o apă curgătoare . Rîd în „a” şi „o” cu mîna sub bărbie . Rîd de’mi curg lacrimile şi se blochează centura de siguranţă şi totuşi nu e rîsul unui nebun . Intr-un ţirziu mă trezesc vorbind :
- Nu nu cred că sunt nebun . Dar dumneavoastră ce credeţi , sunteţi ?

- Va urma ? -
dam-dighi - dam - dighi - dam Steve Haris know it ?