„Iti place ?” sau Nopţi florentine

Tin bucata aia de pîine în stînga şi cu dreapta nu ştiu ce fac . E singura parte care se mişcă în cadrul ăsta . Da, acum vad , cu dreapta vîntur lingura prin ciorbă . Incet , fără hotărîre – repet mişcarea rotundă a unei mori vechi. Dacă nu aş face asta , ai putea numi fotografia „înmormîntarea caravelelor” , ai zimbi si ai prinde’o cu un magnet de frigider . De frigiderul tău , întrucît nu există frigiderul nostru, conjugal . Avem atît de puţine gusturi şi lucruri în comun , astfel încît am decis să ne ţinem alimentele separat . Ce de căcat sună alimente . Este o apreciere cantitativa . Inafară de guristele de la televizor mai foloseşte cineva termenul "alimente” ? Ah, şi alea nu mănîncă , deşi nu’s silfide toate , alea „consumă” . O ţară de consumatori de alimente e foarte uşor de pus în ecuaţie . Iar o ţară pusă în ecuaţie , nu contează , nu există decît pe hărţi – pe hărţile altora . Aşa a luat naştere navigaţia , erau nişte hărţi pe care trebuia să umble cineva , fie si numai cu linii punctate.

Privesc marea rotundă, vibrantă şi roşie din castron . Evit să duc lingura la buze . Nu că ar fi fierbinte . Ai încălzit’o exact cît trebuie . Mă cunoşti suficient de bine . Printre altele a mă cunoaşte suficient de bine – înseamnă să stii cînd să opreşti focul la ciorba mea . Intr-o noapte , m’ai intors pe dos , în timp ce dormeam , şi ai pătruns taina intestinelor mele vineţii . A doua zi nu ai spus nimic, dar mergeai într-un anume fel sprinţar , cum merg numai femeile care ştiu în sfîrşit taina puterii bărbaţilor lor . Cînd m’am uitat la tine , ţi’ai ferit privirea . A stăpîni înseamnă a şti toate principiile după care funcţionează lumea – iar tu le ştii .

Imi măsori calmă îndoială şi mă’ntrebi „îţi place ?”. Mă’ntreb ce ar fi disimularea fără femei ca tine ? O nucă goală . „Să nu te’ncrezi în femei italience , ele îţi picură descîntece stranii în mîncări !” zisese unchiul meu Cesare , punindu’mi desaga pe umăr . Dar anii uceniciei mele trecuseră repede şi fără evenimente notabile . Mă ferisem cu dibăcie de încăierări şi vorbe prea pătimaşe . Meşterul era mulţumit de silinţa şi deprinderile căpătate şi-i scrisese unchiului meu despre asta . Mi’l amintesc pe Cesare descălecînd şi imbrăţişîndu’mă cu căldură . „A sosit vremea să’ţi găseşti o femeie nepoate . Ea trebuie să ştie trei lucruri . Să’ţi gatească , să’ngrijească de plozi şi de casă şi să-ţi închidă ochii atunci cînd va veni vremea . Căci va veni negreşit” . Cît de adînc te poţi uita într-o farfurie de ciorbă pentru a înţelege povestea asta ? Te privesc şi’mi duc lingura la gură fără nici o grijă . „Imi place ...”