Cintam ceva ?

Am intirziat cam 20 de minute . Mai greu au fost de urcat tobele pe scari . Sandu s’a încapăţînat să nu facem mai mult de doua drumuri asa că m’a încărcat ca pe un pom de iarnă . Imping uşa cu capul , avînd un colac de cabluri în gură . Cristina mă vede şi rîde , probabil îi par caraghios – îi întorc rîsul meu altfel , întotdeauna mi’a părut o femeie frumoasă . Ii zîmbesc ca unei femei frumoase , cu multiple aluzii . Sandu e gata să scape cutiile în hol . Văd dezastrul iminent şi proptesc un umăr în boxe – ca un contrafort . „Hai cu tata !” .

E uimitor cîte chestii poţi face fără să te ajuţi de mîini . Nevoia de a ajunge la un fruct lungeste antebratul maimuţoiului , iar forma fructului generează cupa mîinii . Nu’şh de ce , din totă adunătura de fricks, pe care o strînge Harap Alb – Păsărilă-Lăţi-Lungilă îmi place cel mai mult . Mi’l imaginez telescopic – tub în tub , numai pirghii şi cabluri – osatură şi ligamente . Asta într-o lume în care lucrurile au o forma generată de un „a fi „ intim , conştient . Punctul radiază – şi în legea lui conică – permite orice omotetie . Amputarea unui membru care făcea ceva generează înlocuirea lui cu altul , care pînă mai ieri avea o altă specializare . Imi trag doi pumni in cap – ies din cugetare şi reintru în poveste . Imi propun să ti’o (s)pun exact cu cîte detalii va fi necesar .

Băi , deci suntem în casă la Theo şi am venit s’o dăm peste cap adică să cîntăm . O să’ntrebi repede (curioasă cum te ştiu) - cine ? In ordinea numerelor de pe tricouri Eu , Joe,Theo, Sandu si Nebula . Cristina şi Anca nu cîntă , însă fac cele mai tari sandwichuri din io-ropa . (Cristina e gagica lu’ Theo şi zeiţă prin voia sorţii) . Ne plac chestiile dulci – toblerone si siropuri de tot felul - băute cu paiul , ca să te privesc de jos în sus . Orice armată modernă are nevoie de magii logisticii pentru victorie. Theo rastorna continutul pungii pe masă . Culege un ghemotoc şi’l plimbă pe sub nări . Mugure , mugurele „E d’aia ...” .”Cine face ritmica ?” . Sandu zice ca tobele sunt ale lui . Că tocmai a schimbat faţa la premier şi la costat o avere . Mai spune că suntem ghiolbani şi nu întelegem că în tobe „se bate altfel decît bate poliţia fostă miliţia” . Deci şi beţele rămîn la el . Chestia e că Joe e unpic deprimat , multe din propoziţiile pe care le spune conţin sintagma „nu am chef sa ...” . Theo se enervează – specificind „cît de căcăt e să te enervezi înainte de ... „ „Dă’mi un La” şi îi dau „Mai dă’mi odată ...”. Theo îl face şi pe al doilea .Se roteşte – prima turnantă . Acum e la Nebula şi după aia va ajunge la mine . O prind cu 3 degete ca tractoriştii. „E bun rău ...” „Cine băi ?” „Cristi Chivu ...”„Vreau si eu ...” „Nişte Chivu ?!” „Dap ..” Ii dau . Scot fumul pe nări . „Băi deci Chivu e mai tare decît Purple Rain” ..Sandu bate pregătitor în cinel . Mă intorc către el „...un,dooi , trei, patru” . „I like THC”. Cîntăm prima dată piesa asta . Cu tema a venit Theo . Mă uit la griful lui şi din cînd în cînd la Sandu . O vreme mă ţin după Theo. Melodia e mişto , o las sa’mi intre în tuburi şi simultan mă bag şi eu în ea pe dinăuntru, ne muşcam reciproc – făcîndu’ne doar plăcere .

Sunt intr-un faringe – pe care îl simt uscat . E un faringe roşu care creşte – tronconic , mai mult decît e cazul . De unde ştiu că e faringe ? Pentru că undeva în zare , la capătul tunelului vad dinţii –gura e închisă , cu incisivi translucizi . Simt epiglota trepidind undeva deasupra capului . Nu am fost înghiţit – sunt în voiaj de plăcere , de bună voie . E o aventură . Si faringele ăsta se întrepătrunde cu un altul portocaliu – la stînga şi la dreapta . Aleg portocaliu la dreapta – la dreapta si unpic în sus . Urc panta şi simt că are o mişcare externă – ca un şarpe de mare . Aş vrea să văd afară marea înspumată . E suficient să’mi doresc asta şi semăn pe latura stîngă un sirag de hublouri . Defapt nu’s hublouri . Sunt mai degrabă nişte valve – organice şi muzicale . Se deschid simultan toate şi pot privi afară . Afară e verde . şi ce e mai ciudat e că şi inăuntru e verde , nu mai e portocaliu . De ce ar fi înăuntru portocaliu dacă afară e verde ? N’are cum . Inăuntru şi afară e lafel – doar gol – orice formă e inventată . Inăuntru şi afară nu există , pentru că nu există separatrice reale . Inauntru si afara e totuna – e doar pozitionare umana .„Băh tu vezi ce face Mic cu basu ?” – il aud pe Theo către Joe ,probabil . Joe rîde . Am uitat să spun : eu sunt Mic şi cînt la bas . „Eşti pe dracu ! Eşti cu carne...verde . O varză verde pe o carne roz , călare . Asta eşti” . A trecut o vesnicie , pînă am uitat frica, pîna mi’am uitat’o definitiv . Am azvîrlit’o printr-un hublou , o valvă hublou. Mi’am dat frica la rechini şi am privit fascinat festinul cu dezvoltări şi nebuloase purpurii . „Au facut’o praf ...” mă trezesc vorbind „Foarte bun Chivu ăsta” „Sandule ai adormit bă ...?”

„Nu băi , dar mă gîndeam ...” „Eşti „cu capu” – la ce te gîndeai ?” „Auzi băi , Bucureştiul ăsta are probleme cu circulaţia şi Oprescu e doctor , se pricepe la vasculare . Băi ştii că tot oraşul ăsta într-un fel sau altul pluteşte ... Pe dedesubt e Dîmboviţa . O Dîmboviţă maronie , o fiere infectă mustind a căcat – a două milioane de căcaţi pe oră ... Auzi măh , femeile se cacă şi ele , lafel ca noi vreau să zic ?” „Mai rău...” . Se lasă o tăcere – iar tăcerea asta cu cît se lungeşte începe să miroasă – tare şi înconfundabil a frică . „Băi deci singura soluţie ca Oprescu să rezolve circulaţia e să înalţe tot orasul pe o placă . Pe piloni vreau să zic . Si pe dedesubt să fie aşa ca o cuvă – Dîmboviţa adică . Si să se meargă cu submarinele pe dedesubt ...Intelegi ?! Aşa băi o infinitate de trasee subacvatice . Fiecare cu submarinul lui ...” „E tare rău ăsta frate...” „Chivu ? Evident a jucat la Roma”

Brusc cad înapoi – la mine în tubul verde si mă uit pe hublou . Afară e mama care stă de vorbă pe o bancă cu o fată tînără . Mă uit la ele mai atent şi ştiu că vorbesc despre mine . Stiu că e vorba despre mine după cum îşi mişcă pleoapele şi buzele , după cum le tresaltă piepturile . Incă nu ştiu cine e femeia tînără . Are parul lung şi negru cu ochii întunecaţi . Tu o ştii ? „Nu e bine ce faci deloc . Eşti pe calea pierzaniei ...” îl aud vorbind răguşit pe Sidney . Am uitat să spun Sidney e cîinele lui Theo , un fox terrier pe care l’a călcat o maşină . Maşina era a lu’ Chivu – care nu era însă la volan .

Piesa asta am luat’o de aici.