plastic

Mi’a deschis usa si mi’a spus “Asta e biroul tau “ . Mi-a pus doua chei in mina si mi’a urat “Spor la treaba” . Pe cheia de iala scrie URBIS security , pe aialalta mica de la dulap doua ideograme misterioase chinezesti . Intr-o zi sunt sigur ca voi sti marele adevar ascuns in spatele lor . Viata este ca o apa sau alt dicton imbatabil , care ar schimba reperele vietii oricarui european cu principii subrede . Cheia chinezeasca e din alama – material numit si “aur de trompeta “. Aialalta romaneasca e din otel nikelat . E o diferenta de abordare filosofica a obiectelor .
Bai, deci am un birou – numai al meu .5metri lungime 3 metri latime si cam 3.5 inaltime . asta inseamna ca am voie sa respir 52.5 mc de aer – eu singur . Stiu ca ma invidiati pentru asta , corporatistilor . In incapere sunt 3 scaune . Mi’ar place sa fie 13 – ca’ntr-o taverna din Ierusalim de acum 2000 de ani . O secunda stau pe ginduri si’mi aleg locul , pozitia si scaunul . Cu alte cuvinte atitudinea ce mi se potriveste. Iau loc pe scaun si imi las bucile sa pipaie sezutul moale – tapitat intr-o piele sintetica de culoarea cafelei cu lapte . Celelalte doua scaune sunt mult mai ieftine , in plus nu au brate . Asta ma va ajuta oarecum sa’mi domin viitorii parteneri de discutii . Zimbesc multumit cautind cu mina dreapta levierul care inalta sezutul . Plus 2 centimetri nu strica nimanui .
In dreapta am vinzarile in stinga tehnicul . Numai vinzarile au geamuri catre exterior – catre o natura ocupata haotic , de prea multa vinzare . Marketing rules . Cu alte cuvinte sunt iluminat indirect prin biroul din dreapta .
Am fost sa ma pis . Toate veceurile au rezervoare de PVC sanitar – la “semiinaltime” . Toate sunt defecte . Capacul e scos – si asta ma face sa ma uit cu interes inauntru . Orice capac de canalizare deschis mi’a stirnit curiozitati irezistibile, greu de explicat oricarui terapeut . E o stranie si veche deprindere de a ma uita cu interes prin gauri . Daca nu as fi baut o bere inainte , as fi dat vina pe natura mea scormonitoare , masculina . Bai, si PVC – ul cocleste , nu este etern . E un maroniu oarecare rezidual si septic – lipit in mod natural pe toate elementele . Un microbiolog sau chiar piticul gras , mi’ar putea explica mult mai detaliat fauna locala .Creste exponential , organic si bacterial . Imi amintesc de o reclama la Domestos . Bai , deci ne imbracam in plastic , iubim in plastic sau latex si ciocnim fara clinchete pahare de plastic – in care am turnat bere din “sticle” de plastic numite generic si ecologic PET’uri . Urim peturile din ipocrizie . Un lucru e cert – plasticul nu e un material din care sa se poata fabrica mecanisme viabile . Iar capacul demontat al veceului dovedeste asta . Cit de „termoformabil” ar fi , piesele in miscare confectionate din plastic au sfirsit scurt si previzibil Cit la suta din groapa de gunoi a orasului e plastic ?.Mi’o scutur . Bag mina in rezervor si trag pirghia (de plastic) care obtureaza scurgerea . Urmaresc fascinat cascada scurta si rotunda care’mi sterge orice urma de pisat .
Ma intorc in birou dominat de reflectii umede pe care vreau sa vi le fac cunoscute . Pe unul din cele doua scaune „ieftine” , de victima sta o gagica bruneta cu parul strins la spate intr-o coada scurta . Poarta un taior gri , mai trist si mai batrinicios decit cei 25 de ani pe care ii arata . Ma asez pe scaunul meu de rege si’i zimbesc confortabil „Ce pot face pentru dumneavoastra ?” . Imi intinde mina dreapta cu unghii ingrijite si visinii , fara vergheta :”Marlen” . La mina stinga poarta un ceas tare colorat , swach - de plastic .