Ce e Discordia ?

O prietena , zisă şi Zîna suferinţei neînţelese , imi trimite bancul urmator :

„Doi amici se intalnesc si unul din ei incepe sa-i povestească celuilalt: „bai...eram cu nevastă-mea intr-o seară in pat si imi zice :"dragule, aş vrea să ne iubim ca-n filme..." Zis şi făcut ... am luat-o, am intors-o pe burta, am prins-o de par, am scuipat-o in cur, i-am vorbit porcos, i’am tras’o în cur , apoi am intors-o cu fata la mine, i-am dat o muie, am luat’o la palme şi’njurături, ce să mai ... am futut-o de-am rupt-o ... a doua zi a plecat si de atunci n-am mai vazut-o.” . După un moment de reflecţie adaugă : „cred ca nu ne uitam la aceleasi filme !”

Asta e bancu şi aveţi timp suficient să rîdeţi , însă poanta este o Axioma – nu ne uităm la aceleaşi filme . Chiar şi in cazul în care locurile’s unul lîngă altul şi eu ţin punga de floricele pentru amîndoi , nu ne uităm la „aceleaşi filme” . Intr-o zi vii de la job plînsă toată şi printre sughiţuri te aud: „Iubitule – tu nu mă întelegi ...” . Te privesc cu lingura fracturata’n aer şi bineînţeles că nu te înţeleg – pentru că pur şi simplu văd alt film , la altă viteză – cu altă distribuţie – si in care personajul principal sunt eu . Insă ce putem face ? E o chestie stranie pe care o vînăm – fără a fi foarte atenţi – i’aş spune împărtăsirea vieţii , compasiunea e mai greu de digerat . Cu alte cuvinte caut sa te fac „părtaşi” deşi sunt conştient ca’s acţionar unic – la firma care’mi poartă numele . Exista un singur mecanism care guverneaza tot acest proces absolut biologic – autoreglarea . Am si ceas am şi cuc şi multe alte şurubele şi reglaje fine.

Muzicienii au nevoie de dirijor , pentru că nu se asculta unul pe altul si cinta doar bucati din piesa . Asta e meseria lor si o fac bine . Vorbesc toti deodata , sau în orice caz cind li se da voie în grupuri – depildă acum alămurile .Ba unii care fac percutie , ai spune ca dorm mai tot concertul , avind doar momente punctuale de trezire. Orchestra însă ştie – că are cel puţin un singur ascultător , unul chiar plătit să-i asculte – dirijorul . Este singurul din sală care ştie piesa apriori – o cîntă în cap în timp ce cere linişte în sală . Orchestra pentru el , este unicul instrument – cel care face ca piesa cîntată în cap să se audă în sală pentru public . Ai să zici „Eşti cinic , sunt şi ei oameni – cu visele lor” . I dont give a shit – oameni cu vise poate’s şi aia din tanc – însă tancul în sine e o armă .

Drama cotidiană este că mulţi dintre noi se trezesc in orchestră ori la pupitru fără a recunoaşte asta , ba chiar unii nici măcar nu’s conştienţi . Bai trairea vietii presupune din start constientizarea faptului ca esti in viata . Pot nega asta – tot restul zilelor , minţindu’se ori mai rău victimizîndu’se ori cerind socoteala . Adevarul ca si un cuplu si prin extrapolare orice societate – este practic doar o formalitate atîta vreme cit reprezintă expresia voinţei unui singur personaj . Mi s’ar părea mult mai fair – înloc de Familia Popescu să se accepte sintagma Nelu’s dream , atîta vreme cît mai sus numitu alfa male – are pachetul majoritar – e predicatul , iar restul familiei , oricit de mare si zglobie ,este pina la urma doar substanta . Cînd eşti virful lantului trofic nu poţi nici înţelege nici admira ca un hipiot – svelteţea gazelelor , le halesti pur si simplu , daca iti ramine unpic de vreme dupa poti adauga un "sa'mi fie de bine". Cuvinte precum structurare , egalitate , competenţa , democraţie si mai demult blamatul "valoare" – sunt tot atîtea baloane de săpun pe care se sprijină orice ierarhie . Ordonarea unor elemente nu presupune cunoaşterea adevărului despre ele – ci doar existenta unor numere şi criterii , relationari . Nimeni nu’ţi cere înţelegerea umanităţii , nici măcar conformarea la regulile ei instabile – ci mai degrabă participarea integrală la spectacol . Nu eşti singur „inside of electric circus” – dar nu’mi cere să te’nţeleg căci îmi sar dracii şi muştarul şi tot ce mai e de sărit .....