elegie umeda

Am terminat masa . Nu mi-a fost foame deloc . Am gatit ceva ce am avut senzatia ca are sa’mi placa . Dupa ce s’a umplut casa de fum am realizat ca nu’mi place . Nici fumul – nici casa asta pe care o umple .Am mincat in scirbă , pentru a’mi dovedi ca pot . Am molfait incet încurajîndu’mă că’n Africa încă se moare de foame . Era ceva în sînge . „Sîngele cui ?” „Al mă’si...””care mă’sa ?” „..lu’ Hector !” „Care Hector ?” „Vrei să te omor beibi ?” . Un sînge colectiv , de făpturi din diverse familii , clase şi regnuri – adunate special la mine’n farfurie . Imi lipseşte ţigarea de după . Imi lipseşte revolverul de după „ţigarea de după” . Mă uit pe geam , şi e un vînt oarecare umblînd prin crengi să le mişte , platit de cineva hîd să facă animaţie , diversiune . Intr-o astfel de zi , o poţi întinde pe nesimţite , lăsînd toate facturile neplatite în cutia poştala .