joi, 3 martie 2011

Pe dinauntru sunt verde


Imi plac cartile cu poze . Imi plac cartile in care nu este vorba despre nimic anume . Cartile care capată cuprins şi titlu – abia cind sunt gata . De multe ori , unor astfel de carti li se potriveste orice titlu . E ca atunci cind intelegi fumul mic – nefiind in stare decit sa exprimi STAREA - „ce tare e....” - beatitudine .Imi plac cartile scrise fara intentie , aproape „din greseala” . Imi plac toate cartile care nu le plac editorilor. Imi plac colectiile lipsite de criteriu – de aceea imi plac din cind in cind unele bloguri . Imi plac filmele de montaj – aparent fara coerenţă . Imi place calatoria fara busola prin „tara tuturor posibilitatilor” si filmul documentar despre chestia asta – care pina la urma este viaţa mea . Imi place viata mea – care in final este doar viata mea care imi place . Am un inel cu un sarpe care-si maninca coada . Am luat inelul asta de la o taraba din desert . L-am luat pentru ca mi se potriveste , la ochii mei negri – l’am luat pentru ca imi place si am vrut sa devină semnul meu .

Mi te amintesc tinara , cu ochii tai verzi intrebindu-ma „Tie ce culoare iti place mai mult ?” . Sunt prea multe cuvinte , prea multe stări in intrebarea asta . Ma amintesc raspunzind cu siguranta specifica tineretii , fara urma de indoiala – „Imi place culoarea maron ...” şi practic toate nuantele in care există cacatul – de la ocru la brun inchis . Ai ris dupa aia şi am plecat amindoi sa facem prostii – maron .

Mai tirziu mi-am cumparat o cutie de acuarele rusesti „Leningrad” . Cutia avea 36 de tonuri , mai multe decit ar fi fost suficiente pentru a zugravi orice orizont , orice stare . Mă ţii minte cu pensula’n gură – explicindu’ţi că toţi pigmentii au o singură trăsătură comună – sunt dulci . Atunci îmi stăteai cuprinsă de dupa solduri , ca si cind eu conduceam motocicleta pe care goneam amindoi . Aveai ochii negri si m’ai intrebat dinou „Tie ce culoare iti place mai mult ?” . Sunt ceva mai batrin acum si mult mai putin sigur aşa ca iti raspund după o vreme : „ Nu stiu Adela , dar vad ca nu mai am verde deloc...” . Rîzi şi zici „Dacă l-ai băut pe tot !”, şi mă gindesc că înăuntru sunt verde .


15 comentarii:

  1. - mami, uite un om verde!
    - nu e draga, cum sa fie verde? oamenii nu sunt verzi. acela e un martian :)
    - oh! si ce e un martian?
    ...?!?...
    - un altfel de om :)

    scuza-mi aceasta mica glumita, dar mi-a placut postul tau :)

    RăspundețiȘtergere
  2. hei, acum observca ai trecut si tu pe la mine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ne stim dinainte de a fi verde , multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  4. da?
    uite asa se intampla cand ramai cu acelasi nume.

    sa te mai intreb si ce/cine/cum ai fost?

    RăspundețiȘtergere
  5. eh , ca sa vezi ca pendula e blocata "la acum" - perfectul compus nu are nici o relevanta . un raspuns plauzibil este "Ce iti doresti" ca un nume predicativ al unui "sunt" prezent ... E foarte aspru conicul asta de'l beau acu :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. dupa raspunsul dat, as zice ca ma stii. nu pot spune insa acelasi lucru... :)

    hennessey?:))

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca vrei sa raspun din planul concretului - nu - ei bine nu ne stim deloc :)restul e simpatie , intuitie , nerabdare :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Daca m-as apuca sa scriu proza, asta ar fi numele. MHS zice la un moment dat: Adela din categoria femeilor perfecte. Stia el ce stia :)

    RăspundețiȘtergere
  9. nu ma gandisem la planul concretului :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @ioana - prima data cind am cazut in gol imi amintesc ca am strigat Adela - restul numelor muieresti nu mi le mai amintesc ....
    @elza - daca vorbim pe celalalt tarim orice coincidenta e posibila - in lumea asta trecem mai toata ziua unul pe linga altul fara sa ne pese :))

    RăspundețiȘtergere
  11. imi plac incaltarile alea verzi , in special ultima pereche,pe tocuri ma simt mai desteapta:)

    RăspundețiȘtergere
  12. pe dinauntru "sunt" pe dinafara "par" :))) - ptr a pastra tonul cameleonic si optimist de primavara :)

    RăspundețiȘtergere